true, but false

macar daca ti se sparge becu' ai o scuza.

daca iti spargi teasta de oglinda dimineata n-ai.

sau poate iti scapa periuta de dinti in veceu. da' nu-i ta.

Te gandesti un pic...

a luat foc o piatra. da? scuipi pe ea pana se stinge.

daca bucurestiu ar prinde viata, ar muri de inima.

cand vestile merg din gura in gura se strica de la umezeala

cand razi in gand ti se rideaza mintea

ochiul aragazului vede numai posterioare

fierul de calcat nu va putea fi niciodata DE altceva

!!!!

oare cum miroase o baterie?

oare de ce e iarba verde?

[drama pe repeat]

am cunoscut un om special. un om care vrea NEAPARAT sa gaseasca o tipa pe care sa o tina de mana, sa o apere de golani cu pretul vietii lui, sa o acopere de trandafiri si de zahar si sa o trateze de diabet toata viata lui... si a ei. cum sa fie fata? fata sa nu aiba un alt mascul pe care sa-l... iubeasca... ea. asta e singura conditie.

cu alte cuvinte, daca fata e singura si ii place lui, NU POATE EXISTA NIMIC potrivnic relatiei lor. fata nu are nici o explicatie logica pentru a-l refuza.

-Pai cum? ai prieten?

-Nu, n-am... dar stii... sufar dupa fostu'.. tu esti prea simpatic si... ca sa nu te dezamagesc, let's be friends!!

-Aaaaa vai...dar cum??? esti proasta fato!! ratezi sansa vietii tale pentru un trecut fumat????

si cand colo... fata era si ea draguta... n-a vrut sa-i spuna in fata ca nu vrea nimic romanticos de la el...

[si pentru ca nu ma pot abtine]

cu fostu', fara fostu', nu i-a placut ma sa se pupe cu tine pana la adanci batraneti!!!! intre 2 bezele si 7 kile de zahariseala s-o fi prins ca nu-i place de mufa ta suficient... asta e... n-au disparut dinozaurii din cauza femeilor care refuza asa cavaleri, te asigur!

mi-am spus ca n-o sa-mi mai arunc neuronii la gunoi gandindu-ma la aceasta chestiune... apusa si cretina de altfel. dar cum e posibil asa ceva??

atat de imbecil sa fii sa nu-ti treaca si tie prin cap ca "dragostea" nu apare daca freci picioru de lemn? ...ca atractia dintre doua persoane E sau NU E!!!! nu poti sa "incerci" sa fii atras de cineva.

pare la mintea cocosului, dar se pare ca e totusi o (ne)stiinta pentru unii.

ce parte din "NU" nu intelegi prietene?

[daca plangi ca o fetita, poti castiga o lupta, da' razboiu' ie pierdut... *vezi exemplu: your life]

partea cea mai interesanta la astfel de specimene este tentativa de "santaj emotional", daca ii pot spune asa... totul face parte dintr-un plan bine gandit. fata trista, dar privirea ferma. ii spui ca va fi ok si ca va gasi pe cineva care sa i se potriveasca (zici sa fii om, sa nu-i intorci spatele in parc dupa a 2-a incercare de sarutat cu japca)... atunci iti spune ca viata nu are nici un sens domne... ca el vrea iubire ACUM! si ca daca nu primeste acum, inseamna ca nu va primi niciodata. ii spui ca nu-i asa... rade superior si intoarce privirea. te simti ca in filmele cu adolescenti tampiti care n-au altceva de facut cu viata lor, decat sa-si numere "tragediile" intr-ale amorului si sa se intreaca in dezamagiri si nereusite.

in final iti poate spune ca vrea macar prieteni sa fiti... tu zici ok, desi nu-l crezi... and you watch your back. intr-un final, te prinde la colt si incearca sa te ventuzeze romantic langa un sant. tu il impingi si el e nedumerit...cum adica? nu ma vrei nici acu' dupa ce am fost SI prieteni? nesimtito care esti!

[live and let die...]

si pana la urma... omenirea a luat-o la vale pentru ca?

pentru ca nu avem setu' tau de reguli idioate activat in creierasi?

ia vezi... ce-ar fi sa nu te mai urci pe gard ca sa cotcodacesti chestii despre tine. nu da bine. mai asculta si tu ce zic pretenii aia ai tai, ca n-or fi toti handicapati si poate marchezi la un moment dat daca nu te lauzi cu smecheria care zace in tine... adanc undeva...

["sacrificiile nu sunt niciodata recunoscute ca atare" si am tras apa]

domnul meu, daca cetesti randurile mele, afla ca in spatele lor se ascunde la vedere acelasi dezgust de alta data si acelasi dispret pentru a dumneata rasa de ignoranti si mincinosi!

Acest post este o reactie si atat. Este un fel de tuse seaca dupa o gripa urata. Va invit sa vedeti SURSA!

un pic mai mult decat nimic

ti-am stins tigara in palma ca sa nu te mai doara inima

[te-ai gandit vreodata ca o sa ajungem aici?]

cateodata suntem toti niste caraghiosi. tragem draperiile si nu intelegem de ce nu ni se vede zambetul in umbra. si suna telefonul. il vezi cum se agita si vibreaza si tipa. si tu tipi undeva ieri... undeva ascuns intr-un lift, intr-un autobuz, in camera ta...sau a altuia. si normal ca ti-e bine. nu? si ai un calorifer sau un prieten? bate vantul inauntru sau afara? sictir. hai sictir

[daca ai impresia ca poti sa-ti iei incarcator ca sa mergi mai departe, afla ca nu asa stau lucrurile]

transforma o furculita in ce vrei tu. poti. vrei? poate furculita vrea sa ramana furculita. poate tu ai nevoie de un bec. numara-te pe tine un pic si vezi daca nu cumva te-ai imprastiat prea mult in ultima vreme. numara cartelele de metrou si pachetele de tigari si usile pe care le-ai deschis...tu. ti-ai tastat frustrarea de cate ori?

[play.pause.stop.play.play.play.play]

numai eu am voie sa-mi bat joc de mine.

[te doare o maneca?]

poate ca merge si asa. sau poate ca a fost ultima textila flutuata in vant in drum spre... venind de la. surpriza! nu tu.

[scriu bloooo..gg]

da? da. vad o oaie cu o floare in gura. ma rog, eu as vrea sa fiu tasta enter, macar as fi ocupata cu altceva decat shift. m-ai vrea daca as fi space?

[te-a crescut timpul, deci timpul e maica-ta]

as vrea sa te desfiintez pentru o perioada. e criza si la capitolul rabdare. daca vrei sa mori, i rest my case. ai obosit? da un restart de dragul meu.

[multumesc]

dar e posibil sa mint

Cocalaria - cultura si civilizatie partea 2

As ridica mitraliera, as pregati o revolta...

Am constatat ca nu are sens sa te agiti cand e vorba de oameni si alegerile lor. In plus, toti avem un mic cocalar pe umarul drept si ne mai duce de nas din cand in cand. Nu poate fi ucis, nu poate fi redus la tacere. In schimb, poate fi o sursa inepuizabila de buna dispozitie, daca reusesti sa-l separi de celelalte voci din capul tau. Vorbesc despre convietuirea pasnica mini cocalar - individul gazda???? Poate luna asta a fost mai zbuciumata decat mi-a perceput mie scalpul.

Asadar, razboiul nu este o necesitate, este doar o consecinta - nedorita, pentru ca nu duce nicaieri. Si nu spun asta sub amenintarea vreunui Gigel de cartier care s-a jurat pe mami lui ca ma taie daca mai zic ceva de Salam sau Becali. Zic asta pentru ca imi dau seama ca a vorbi despre asta e o risipa de energie, atata timp cat exista...orice altceva de dezbatut.

Nu ma intelegeti gresit. Gandurile sadice ma insotesc si acum in tramvaiul 25, dar stiind ca EU nu as putea sa le materializez, zambesc nervos si imi urmaresc filmuletul in minte si ma bucur chiar si de coltul ala ireal de corectie sau purificare a neamului.

Las cocalarizarea populatiei la o parte si revin la analiza obsesiilor numite mai nou "preocupari".

cocalaria - cultura si civilizatie partea 1

Revenind la starea zero, incerc sa cuprind (nu sa inteleg) notiunea de cocalar - subiect pe care voiam sa-l abordez de ceva timp. Soarta mi-a fost potrivnica, timp nu s-a gasit pentru conturarea problemei ce, trebuie sa recunosc, ma chinuie si ma intriga. Asadar, spun COCALAR si inevitabil ma gandesc la pantofi albi gen schiuri, pantaloni de trening, sclipiciuri si, de ce nu, paiete, culori ridicole, manele, aur si mandria caracteristica animalului langa halca de carne. Toatea astea insa, sunt simplul rezultat al esentei culturii pentru care nu am gasit un nume inca - cultura X.

Notiuni introductive.

Cultura X are la baza curentul (ce intoarce fustele, combina culorile, invioreaza limbajul, sufoca ratiunea) ce se formeaza la deschiderea naturala a doua usi: cea a bunului simt si cea a ignorantei cronice. Pentru fiecare dintre noi usile se deschid la nastere, urmand perioada de analiza a situatiei si in final DECIZIA de a inchide sau nu una din usi.
Cocalarul, denumit stiintific cocaphila melanogaster, este rezultatul alegerii facute la un moment dat de a ramane prins intr-un amestec de idei pe care le combina haotic. Practic, starea de cocalitie nu este altceva decat degradarea treptata a capacitatii de analiza si mai ales de procesare a notiunilor simple ce stau la baza civilizatiei. S-a constatat, in urma studiilor de laborator, ca tulburarile cauzate de cocalarizare nu sunt ireversibile, insa este necesara urmarea unui tratament indelungat si izolarea subiectului intr-un mediu social neafectat de aceste tendinte.

Privire istorica.

Exista date despre existenta acestei specii inca din vremea lui Adam si a Evei - primii oameni conform Bibliei. Se pare ca fiul acestora, Cain, l-a ucis pe fratele sau Abel, cuprins fiind de invidie si ura. Circumstantele sunt cele ce ne determina a incadra pe Cain in curentul cocalarian: reactia violenta si necontrolata a aparut in ciuda faptului ca starea de fapt nu implica nici o nedreptate la adresa lui si chiar daca ar fi existat, nu era logic sa-l transforme pe Abel in tinta frustrarilor sale. Principiul "sa moara si capra vecinului" materializat sau nu in astfel de violente este si acum un pilon de sustinere al culturii X.
Un alt exemplu pertinent ar fi Nero, imparatul-poet, mereu neinteles, intruchiparea ridicolului. Comportamentul sau pare a fi situat la granita dintre schizofrenie si starea de cocalitie, noi impartasind ideea conform careia acesta a dat un nou sens notiunii de cocalar, cocalarul incoronat. Un corespondent, la scara mai mica, ar fi, spre exemplu Gigi Becali, personaj colorat al scenei romanesti, un Mesia virtual al neamului, chinuit de pasiune si talent in toate.


Clasificare.

Aveti aici toate detaliile, cu mentiunea ca voi reveni asupra subiectului dupa sesiune.

Sa moara familia mea care nu ie d-acord cu mine!

to Bucuresti or not to Bucuresti?

CONS

Balauri intelectuali omniprezenti, care te fixeaza dupa ce constata ca nu te lasi purtat de ritmurile lui Sorinel Necunoscutu'.
Urmele nesimtirii pe toate bancile, trotuarele, zidurile, in toate mijloacele de transport in comun, institutiile publice...
Cosmarul calatorului ce se aventureaza la metrou la ora 5.
Ura care te copleseste la intalnirea "animalelor de cartier" care te surprind in gluma cu o minge de fotbal in freza.
Rosu inseamna ROSU, idiotilor!!!
Expresia uratului - varianta "sunt sclipitor, deci exist".
Sunetul claxoanelor te obliga sa-ti cumperi casti daca n-ai si sa ridici volumul la maxim cand le ai deja plasate aproape de creier.
Tineretul din ziua de azi, tz, tz, tz... ai vrea sa o trimiti pe mamaie la plimbare, dar de cele mai multe ori hotarasti sa iti folosesti energia in scopuri constructive.
Ia mana de pe mine! Acum!

PROS

Balconul in care am inghetat cu tine si ne-am batut cu zapada.
Universitatea Bucuresti.
Catia.
Usi deschise, oameni frumosi.
Realitate in culori.
Expirat.
Strada Marin Bonea si gramada de nisip pe care o atacam noaptea.
Transformare.
I believe in miracles!


Parca nimic nu moare aici. Bucurestiul mi se pare un oras obosit. Obosit de noi toti.

play pause stop quit... to self

Un amestec picant de senzatii si cuvinte te-au facut sa te descoperi alergand pe o pista... cateodata cu ei, cateodata cu toata lumea... de cele mai multe ori singura. E o competitie pe care trebuie sa o castigi si nu stii inca de ce crezi asta. De fapt, nici nu stii care sunt regulile jocului si nu-ti cunosti toti adversarii. Stiii doar ca totul a pornit de la scarile alea pe care nu mai stiai sa le urci si te-ai impiedicat si ti-au cazut toate replicile pe jos... s-au rostogolit si au fost calcate in picioare de calatori... si ai plans... si a fost frumos.

Nesiguranta poate fi un cadou primit de ne-ziua ta, ambalat frumos, asortat cu zambetul ala pe care il afisezi involuntar cand iti vine sa fugi. Dar nu o faci; si nu pentru ca esti masochist, ci pentru ca ai un magnet in stomac care te lipeste acolo unde-si gaseste el locul si nu te poti opune.
Nu poti sa te plangi, dar nici sa scoti fericirea de la naftalina. Ramai cu planurile in cap si cuvintele le scrii pe oglinda sperand sa aiba sens intre doua euri. Si astepti... uitandu-te la tine printre cuvinte. Te citesti printre randuri si vrei sa gandesti mai tarziu... si se face seara... si e liniste.

Nu e nimic trist in povestea asta. Vei purta mereu pe fata semi-zambetul pe care il vei fi castigat si mandria iti va umple golul din stomac. Sau nu.
Nu vei renunta la nimic din ceea ce iti imparte timpul in blocuri de emotii si vei sparge oglinda si vei imprastia cu ura cuvintele pe podea. Stop? Stop... si se va face noapte... si va fi alba.

Te gandesti daca e posibil sa fie numai o problema de control? Control de sine. Cand ai de discutat cu tine insuti si amani momentul, e posibil sa te pierzi in multime si sa te gaseasca cineva. Cineva care te poate plasa pe o pista. Si te trezesti alergand. Si esti confuz.

A little something to help you understand it's all about you...and still...it's not.

a friend in...vid

Astept de ceva timp sa fiu surprinsa. Nu stiu daca suna egoist sau pur si simplu stupid, dar as avea nevoie sa stiu ca macar unul din ai mei prieteni m-ar putea surprinde fara sa-mi faca rau.
Ceva simplu, dar socant... ceva DOAR PENTRU MINE. Si sa simt un milion de intepaturi si sa-mi stea gandurile in loc. Sa nu am timp sa ma gandesc daca ar trebui sa ma bucur sau sa ii trosnesc o veioza in cap.

Partea interesanta si frustranta oarecum e ca nu stiu ce vreau de fapt, dar stiu ca VREAU. Am restrans aria de cautare eliminand urmatoarele:

• un fake jaf armat la 2 dimineata... nu de alta, dar prietenii mei nu au bani de taxi si metroul circula numai pana la 12;
• o petrecere surpriza in mijlocul saptamanii - din banii de chirie pe mai;
• un bilet la un oarecare concert la care m-as duce singura;
• un get-together organizat de mine...cu 100% prezenta;
• un cadou scump;
• ciocolata;
• si mai ales ETC.

Nici nu stii cand ajungem la pragul dintre prietenie si toleranta, dintre dependenta si obisnuinta... lupta si lene. "Lucrurile marunte conteaza" aud din ce in ce mai des. Da, conteaza asa cum aerul trebuie sa ajunga in plamanii fiecaruia dintre noi. Dar anuntati-ma si pe mine daca v-ar fi suficient aerul sa traiti FRUMOS si MULT.

Daca as vorbi, mi-ar tremura un pic vocea. Chiar nu vreau sa arunc primul pumn de pamant peste sicriul anilor trecuti.

Nimeni nu are nevoie de prieteni vidati si pusi pe raft.
So...forgive me for being me... so i can forgive you for being different.

ego

Si cum se face ca am stat de vorba cu mine si mi-am spus sa plec?

bucata de minte

Mi-e dor de tine cateodata. Asta nu inseamna nimic.
Parca uitasem ce voiam sa-ti spun si am tinut neaparat sa stii asta... adica sa nu stii nimic.

Tulburata fiind de sunetul ala murdar din spatele povestii, pot spune ca ignorandu-te, te fac sa dispari.

Si asa pot sa-mi cumpar PEACE OF MIND...

noise on hold

Oare e gresit daca imi doresc un job nesemnificativ? Un job care sa fie pur si simplu UN JOB - cateva ore in care sa fac ceva care sa nu merite sa fie mentionat in vreo conversatie. Un fel de: vand 5-6 ore din 24 cate am.

De fapt, vreau 2 joburi nesemnificative... sau trei...

Vreau sa nu simt ca am un job, vreau sa stau acasa daca asa vreau eu intr-o dimineata si jobul sa vina dupa mine si sa stau in fata calculatorului si sa click my way around. Vreau un sef care are nevoie de mine sa fac treaba mea neinsemnata, dar necesara... Si in timp ce lucrez, sa pot iesi pe balcon sa ma bata soarele in cap sa pot hrani pisica si sa ma simt libera si totusi ocupata.


Vreau sa-mi vand sufletul pentru a putea sa-l pastrez. Sa transform orele in idei si ideile in frumos si asta sa fie tot.

Ora 9:30...
Am aterizat intr-o cafenea undeva la Kogalniceanu. M-am scufundat in canapea; muzica mea, cafea cu lapte, zahar, o tigara...

Chiar daca ziua asta a inceput ca un cosmar ,ma simt foarte bine and i don't know what to make of it...

Sa nu dai cu vrabia din mana in gardul vecinului!

Categoria GUNOI - varianta romaneasca.

In caz de urgenta medicala, imi permiteti sa va spun pe cine sa NU chemati?
Ambulanta. Mai exact, sa nu tastati 112 decat daca aveti nevoie de cineva care sa va mangaie pisica si care sa spuna o gluma buna in timp ce voi delirati cu febra pe pat.

Experienta mea cu doamna paramedic Stoicescu Elena (medic specialist, adica... specialist in ce, inca incerc sa aflu) a fost una scurta si mult asteptata. De ce? Pentru ca:

• Am asteptat ambulanta aproximativ 2 ore - timp in care as fi putut sa mor de aproximativ 20,5 ori
• Cand "salvarea mea" a sosit, dupa BUNA ZIUA, a urmat intrebarea inteligenta (catre prietenele mele): Ce are? Pai, stimata paradoamna, ia pune tu mana pe ea un pic si vezi daca te arzi si poate atunci iti pica si tie fisa. Ma rog, cand a vazut ca nu puteam sa respir s-a enervat foarte... fluturand stetoscopul tipa: trage mult aer in piept!!!! Cucoana, nu te-a lovit un semn de intrebare in teasta cand ai vazut ca nu poate sa respire militareste?
  
• Punctul culminant a fost redactarea retetei - antibiotic injectabil. Buuun! Dupa cum profesionalismul si bunul simt pluteau in jurul doamnei paramedic (dar nu se atingeau de ea), solutia a fost urmatoarea: mi-a adunat prietenele in jurul patului in care fierbeam si mi-a desenat doua X-uri pe dos - indemnandu-le cu prietenie si umor sa-mi faca ele injectiile cu gentamicina.

Doamna Stoicescu, daca veti citi cumva aceste randuri, va rog sa nu va sfiiti sa intrati sub pamant de rusine; stiu ca dumneavoastra sunteti de fapt o artista, o neinteleasa... soarta v-a adus in acest loc blestemat, avand posibilitatea sa salvati vieti si sa fiti om. Imi pare sincer rau pentru ghinionul acesta. Cred ca se fac angajari la Rebu, bate si ti se va deschide! Mult, mult success!

Si cam atat de la noi din Bucuresti. Va recomand clinicile Medicover si daca se poate... alta tara, ORICE alta tara!


Cenusiu... de la ce?
Sa iti pastrezi calmul chiar si atunci cand iti simti capul intunecat si gandurile se confunda oarecum cu un tremur care iti calatoreste prin corp si te otraveste cu neputinta.

Subconstientul este un fel de tocilar care, frustrat fiind de faptul ca este invizibil, pune la punct un fel de plan de evacuare a tuturor umbrelor, tendintelor si rautatilor gandite pe jumatate si abandonate inainte de A FI. Toate resturile memoriei, toate ciornele comportamentale, toate ideile puzzle-uite cu grija, firimituri de rau si praf de ignoranta, cenusa dorintelor pe care le-ai ars pentru a nu fi aflate de nimeni si pentru a fi uitate de tine... TOATE ASTEA... risca sa iasa la lumina atunci cand furia iti inlocuieste sangele.

Fiecare dintre noi ar putea sa fie perfect daca tocilarul i-ar tine gunoiul in cap, si pentru ca nu o face, am putea toti sa fim nebuni. Nu?

ANother side

Nu pot decat sa ma intreb daca e posibil sa fiu doua persoane in acelasi timp, fara ca asta sa implice o camasa alba cu maneci lungi. Stiu exact cine sunt ACUM si tatuajele faptelor mele imi acopera pielea... o haina permanenta de consecinte, intrebari si intuneric.

Cu toate ca am pierdut controlul, am fost calma si nu stiu cum s-a intamplat asta. Intr-o incercare fragila de a evada din mijlocul unui plan stabil si nou scriu acum cuvinte gandite de mult timp dar aranjate in graba. Ma intorc la ceea ce vreau sa fiu in realitatea creata de mine si nu pot decat sa sper ca la un moment dat cerneala de pe corp o sa apara ca in oglinda intr-o minte alba.
Traiesc pentru a fi nelinistita, asadar daca fericirea inseamna paralizie emotionala, voi spune pas.
Intre timp...

retro...ceva

Sunny day, pink sky, lovely people. O palma alba te trezeste din starea asta mereu. Un ambalaj colorat ascunde cateva ore, cateva sute de minute, multe secunde... goale. Apoi razi. Entuziasm. Liniste. Se aude o intrebare de departe parca. Vezi marea inerta captiva intr-un monitor. Zambesti. Simti din nou ce-ai simtit asta vara - pe vremea cand nu aveai liber de la viata si... incepi sa tremuri. Nu mai este frig. E doar balta in care zaci dupa ce te-ai topit. You're not alone. Deschizi ochii. Incerci sa zambesti din nou, dar muschii fetei nu te mai asculta. Te-ai pierdut in tine. Plangi linistit fara sa stii de ce. [we haven't been this close in a while ].
It's all fiction until it finds you and tears you apart. I don't really know how i got here.

Adevarul e ca e prea amuzant totul in jurul meu ca sa cad. Am avut impresia ca vreau ceva. Dar sunt ok cu ce am acum. Si revin la analiza incapacitatii persoanelor care nu exista... E asa trist sa ai un om in fata ta si sa vorbesti numai despre tine... Ca si cand nu constientizezi faptul ca mai respira cineva pe'aproape si gandesti cu voce tare. Nu exista nimic din ceea ce nu cunosti, si daca nu exista nu se poate pune problema capacitatii sau esteticului, nu? [Dar tu? Tu ce zici? tu?]. Standarde? Sau doar frustrari? Poti oare sa tragi concluzii bazate pe nimicul pe care il cunosti despre cineva? Ai putea chiar sa pui toata vina in farfuria celuilalt doar pentru a ramane tu pentru tine valabil si original. O provocare? Ce-ar fi sa faci un efort si sa privesti mai departe de imaginile create de tine? Toate astea ca un mare PUNCT... Punctele tale de suspensie nu ascund atat de mult pe cat ai vrea tu sa crezi.

Si a murit o parte din mine la 23 de ani, asta multumita sau din cauza ta. Balanta inclina spre prima varianta deocamdata. Aveam nevoie sa faci exact ce ai facut, chiar daca m-ai scos din circuit 3 zile. Sper ca te-am inteles si ca as putea sa fac si eu acelasi lucru pt tine daca va fi nevoie vreodata. Am impresia ca suntem prieteni. [am zis-o si nu se prescrie].

all about nothing

I'm setting trip wires for myself and it just got interesting. I've been told it's wrong, but the left side of my brain seems to believe otherwise.
Deal with it later. Tonight is all about nothing.



3

2

1

.
.
.
.
.

question the answer!!!

DA






Hold your breath and count to ten.... fall apart, then start again... start again... start again!!!

Now playing: Placebo - English summer rain

bite the hand that feeds

De la o vreme imi aud pasii cand dorm. O bucla transparenta de vreme ma tine captiva intr-un univers pe care am ajuns sa-l iubesc. Locul meu e rece si stabil...nu trebuie sa spun nimic, nu trebuie sa raspund la nici o intrebare. Am dreptul sa urasc tot ce poate face balanta sa tremure si sunt revoltata cand nu ma lasi sa te urasc din tot sufletul. Nu vreau sa renunt la nimic din ceea ce am creat pentru mine. Niciodata! Imi este bine singura, vorbind cu voi...parca. Ma apropii atat cat sa nu uit de unde am venit, atat cat sa nu sarut un gand... cat sa nu imbratisez o piatra. Totul este limpede, am o explicatie pentru orice si nu ma intereseaza daca definitia existentei mele va va misca in vreun fel sau nu. Si poate sunt legata la ochi... dar care sunt sansele sa ma lovesc si sa cad daca nu e nimic in jurul meu?
De atatea ori s-a daramat tot... de atatea ori mi-am reconstruit inchipuirea. De fiecare data doare mai rau... Am crezut la un moment dat ca pot pastra focul intr-o incapere de gheata. Nu le pot avea pe amandoua in acelasi timp... decat pentru o perioada scurta de timp, in care oricum ma desfiinteaza panica.

Sunteti toti inchisi intr-o cutie pe care o deschid din cand in cand.

Imi pare ca m-ai dus de mana intr-un loc pe care nu-l cunosc si m-ai lasat acolo. Sa fie prima data cand imi scriu in palma ca nu mi-e frica? Nu stiu sa vad cu ochii deschisi si nici nu sunt sigura ca vreau. Si daca vreau... o sa pot? Si daca pot... la ce ma intorc? Sa renasc intr-o lume pe care am ales sa o parasesc? De ce acum?
Implinesc 23 de ore si mor la 23 de ani?

Bang Gang - There was a whisper

mesaj part 2

Sa alerg pe Magheru, sa ploua si sa evit fiecare pereche de faruri care rasare prin perdeaua de apa. O idee nascuta din plictiseala. Cu cat bifez mai multe pe lista mea cu atat ma plictisesc mai tare. Probabil ca in momentul in care ai realizat ceva, esti linistit si nu te mai preseaza nimic - si cum stresul este cel mai bun prieten al meu - o iau razna.

Descopar o melodie stupida fara nici un mesaj si sunt entuziasmata - cel putin pentru moment. Am i a pleasure seeker? Si daca sunt... cat de departe as merge sa evit plictiseala? As fi in stare sa alerg pe Magheru printre si spre masinile care isi lumineaza calea prin ploaie? Sa fie noapte de vara si eventual sa nu fiu singura.
Si iata melodia de care va spuneam...




Sunt recunoscatoare ca ma acceptati chiar daca nu intelegeti de cele mai multe ori ce se petrece in capul meu. E frustrant si in acelasi timp satisfacator.

Nu-mi place ca imi critici viteza de reactie si ca ai impresia ca ma ascund in spatele cuvintelor aranjate in aparenta fara sens. Nu esti de o vesnicie in inbox-ul meu desi ma comport ca si cand tu ai taiat panglica... Stiu ca nu m-ai plictisi niciodata si asta conteaza enorm pentru o agitata ca mine. Da. Sunt constienta ca te-am scos din pepeni nu o data... acceptance has it's limits.
Iti multumesc pentru cele doua volume scrise pentru mine in numai cateva zile. There will be no test, no challenge, no doubt. And this is for you:

mesaj part 1

Am planuit sa-ti scriu ceva. Ceva coerent. Ca niciodata, am ramas singura in fata calculatorului si ideile s-au risipit ca niste porumbei speriati de un copil ce alearga in zig zag spre ei.

Ma intrebam la un moment dat daca oamenii reusesc sa se cunoasca pe ei insisi fara a fi ajutati din exterior. Cat de obiectivi putem sa ramanem? Putem sa facem diferenta intre ceea ce suntem, ceea ce putem sa fim si ceea ce vrem sa fim?

Da. Ma opresc aici. Ne vedem maine.

Sigur Rós - Glósóli

patru la fel de altfel

Iarna...
imi place sa innod strazile. Cand vantul a lovit si ultimul copac, se face liniste si pare ca ne amestecam toti pe un patinuar improvizat. Fiecare urmareste alt scop, dar alunecam in aceeasi directie fara sa ne intrebam de ce. Avem buzunarele pline cu ceata, si o raspandim in cazul in care drumul devine suficient de luminat incat sa putem citi povestile zgariate pe gheata. Cateodata totul devine atat de tulbure incat ai impresia ca ai ramas singur.

Primavara...
imi place sa imi fie frig in haine subtiri si cald in haine groase. Si daca ploua poate nu ma ascund... si apoi ma evapor si voi ploua peste voi a doua zi.

Vara...
imi place sa ascult marea cum rade si sa-mi intind viata pe nisip. O mie de voci, o mie de pasi... o mie de prieteni... o mie de ciudati... o sigura sursa de caldura ne topeste si ne face un bulgare mare de... tot.

Toamna...
imi place sa cred ca este inca vara... cad frunze si ma trezesc.

21

Cât costă un bolovan de uitare? Ca să-ţi peticeşti casa cu bomboane de ciocolată şi să te scufunzi în covoare calde şi vii trebuie să cunoşti legea gravitaţiei. De ce mai rămânem pe orbită? Planeta dolofană şi acoperită cu atâtea nimicuri continuă să urmeze acelaşi traseu plicticos în jurul soarelui…aproape că înţeleg de ce ne îndreptăm hotărâţi spre nenorocirea stratului de ozon… Poate cine ştie?...Cu puţin noroc schimbăm sistemul solar… fie şi cu un credit ipotecar. Oare la Dumnezeu ar merge? Să-l rugam pe supra luminatul să negocieze pentru un loc in campingul altei galaxii. Plătim toţi câte 2000 de Tatăl nostru pe lună chirie şi ridicăm biserici multifuncţionale pentru efectuarea plăţilor. Urmează recalificarea personalului bisericesc. În pronaos: +Casa 1 pentru plata făcută personal si +Casa 2 - „rugăciunea pentru altul” (acum şi în variantă scurtă), +Casa 3 pentru împrumuturi cu dobândă (3,5 rugăciuni %).

Poate nu este încă suficient de stridentă putrezirea morala a omenirii; tocmai de aceea contribuim fiecare cu puţină ignoranţă la tot rahatul ăsta, pe care în loc să-l îndepărtăm, îl acoperim zâmbitori ca motiv pentru progresul rapid al ştiinţei. „Noua mască impotriva mirosului cu ochelari de cal incluşi!! Pentru o viata mai buna!”. Pe cât de absurd, atât de real.

Lăsând legea gravitaţiei la o parte o secundă, mă dezlipesc de tot ce înseamnă VOI şi AICI şi poate că doare mai mult decât imaginea unui copil exploatat stând în ploaie cu mâna întinsa, dar golul lovit de un val sărat aprinde un pic o viaţă; şi poate că toată ura existenta în Univers se adună într-o cană cu otravă.

Ritmul stabilit de picăturile de ploaie ce cad pe asfalt este un fel de numărătoare inversă neştiută şi nedorită…un fel de cadou pentru picioare obosite ce desenează anii in nisip. Parcă nu se mai încadrează nici o glumă în tragedia asta provocată şi ieftină. Ca o povestire in ramă sunt eu… un colaj prea cenuşiu si prea mototolit. E posibil să fiu chiar eu o glumă într-un scenariu local; o glumă proastă, dar poate destul de bine plasată între atâtea întrebări.

Din fericire nu trebuie să demonstrez nimic. Deschid uşi din când în când, chiar dacă ştiu că nu intră nimeni, arunc gânduri pe geam, chiar dacă ştiu că nu vor ajunge nicăieri şi încă mai stau în picioare, deşi habar nu am dacă vreau să plec. Aştept să se termine gluma şi să pot simţi tot ce am de simţit.

11 noiembrie 2007

colaj

Thursday February 16, 2006 - 11:58pm

so...i guess this is it... i won't be a teenager anymore.. reaching thirty will happen so fast...i won't even feel it... right..i won't have enough TIME...to feel TIME changing me...

24 hours and 2 minutes of teenage drama...

Friday March 24, 2006 - 09:50pm

SOLD!

se intampla ceva...se schimba ceva...NU MAI E ceva...NU S-A SCHIMBAT NIMIC...or is it just me? nu ca ar conta...indiferent de adevar sau de minciuna, pana la urma tot ce conteaza e ce simti tu.. .ce vezi tu..

...oameni...aproape de geniu departe de ei insisi...

oare eu sunt om? urmez acelasi traseu in fiecare zi...totul e monoton totul e prost, totul e asa septembrie...totul e asa suspendat...atat de stabil ca ma sperie...un gri stabil... si echilibrul asta intra cumva intr'o definitie ciudata a nebuniei curate... a unui EU care nu numai k si-a pierdut culoarea, dar s'a ciobit in forma de V..

nu mai suport sa vad pe nimeni...mi-e frica sa-mi fac prieteni.. si... nu neaparat frica...mi-e greu... ma oboseste sa ii aud vorbind... ma oboseste sa ii aud pasind grabit spre treaba lor... nu mai suport nimic... sa ma suport pe mine presupune folosirea tuturor resurselor... NU VREAU asta!!!! NU!! nu ma mai pot opune...it's beyond my power...

v....iolent v....ulnerabil v....ag v....ANDUT!...to whom?

Tuesday April 25, 2006 - 12:56am

da. am obosit iar.

si daca-mi iau eu o vacanta, ce? m-am saturat sa mi se lupte gandurile-n cap...

nu poate sa zica nimeni ca n-am incercat... tot incerc de 20 de ani... in mare am reusit... pacat ca ma termina detaliile. defect de fabricatie. saptamana asta cred ca o sa incerc sa mai cantaresc lucrurile...pentru ultima data.

deja devine patetica analiza asta... poate ca nu am vrut niciodata sa finalizez nimic...am fost ca un copil care isi minte parintii ca si-a facut temele. ei bine...de-aia tot raman repetenta...se repeta PROSTIA DIN CAPUL MEU... snap the hell out of it!!!!!!! it's time to make a choice... the yes or no question must find its answer.

and..instead of answering my own questions... i throw everything out the window and, as a reply, i shout my lungs out:

WERE YOU EVER?????

Friday July 27, 2007 - 02:33am

blue...red...yellow...green...black...orange...blue...blue..

intoarce clepsidra ... si cand tot timpul e jos...intoace-o din nou
ma enerveaza faptul ca se tine timpul scai de mine... timpul trecut mai ales...ciudat ca tot trecutul meu ramane in prezent si nu vrea sa plece..sau nu-l las eu sa plece.
parca mi-am parolat gandurile si mi-am aburit constiinta. vreau sa-mi spal creierii si sa uit cine sunt. sa o iau de la capat fara sa mai fiu influentata de nimic.
ma uit la tine si vad altceva...ma trezesc noaptea si plang cand ma impingi din ce in ce mai departe...mai departe de mine, mai departe de tot...nu stiu de ce sunt atat de amortita sub povara asta...care povara? asta pe care EU mi-am ales-o, asta pe care EU am vrut-o langa mine.
nu sunt nici fluturasu' ala care traieste numai o zi, nici rudolph, nici mos craciun, nici tampita, nici teribilista, nici frumoasa, nici urata, nici fericita, nici distrusa, nici bogata, nici saraca, nici eu, nici tu...dar...nu prea ma intereseaza cum se numeste starea in care ma aflu.
poate ar trebui sa va fac rau si sa va ingrop langa mine...
poate ar trebui sa putrezesc pe silent..
poate...doar poate...
CHIAR VA IUBESC PE TOTI..
CHIAR VA DETEST PE TOTI..
sa plec? as vrea... as vrea macar sa stiu ca ma urati din tot sufletul... macar ar fi...CEVA


present day...
crying tragic waste of skin...
nu stiu de cate ori am intors clepsidra pana acum... dar am aflat ca sunt fericita.

1+1=time; a+b=knowledge

Imagineaza-ti ca citesti un biletel strivit cu magnet pe frigider.

Am gresit cand am spus ca s-a spulberat un mit. Am vorbit inainte sa gandesc... a fost o reactie prosteasca. Am stranutat un gand, o concluzie nascuta in graba.
Nu te transform intr-un dosar in cazul in care ai gandit asta la un moment dat.

........................................................


"Timpul se masoara in ce vrei tu" imi spunea un prieten... Trecutul inseamna oameni, evenimente, sentimente.... prezentul inseamna un viitor trecut sau pur si simplu REGRET. "Viitor" este un nume dat directiei opuse trecutului fara o utilitate practica. Nimeni nu traieste in VIITOR deoarece numai prezentul suporta MISCAREA si TRANSFORMAREA.
Lights out!
Iti scriu in prezent si tot in prezent vei citi... prezentul de maine, care nu exista acum... si va exista numai cand AZI va fi ieri.
Nu poti sa schimbi nimic din ceea ce s-a intamplat deja, nu poti sa faci oamenii sa-ti dispara din minte pentru ca datorita fiecarui IERI esti persoana pe care o cunosc eu azi. Suntem poate prea grabiti spre necunoscut si uitam cat de FRUMOS este fiecare moment trait fara sa privesti in urma sau sa incerci sa atingi ceea ce nu exista inca... un viitor azi ce va putea fi modelat numai dupa ce te vei trezi...


Stiu sigur ca zidul exista, pentru ca fiecare am apelat la el la un moment dat... Asta nu te face ipocrit sau las... te face OM... pe tine un om pe care am toate motivele sa il admir.



Now playing: Billy Joel - Vienna

long story short

Am constatat astazi ca ultimul lucru de care am nevoie este o existenta linistita. Ultimele zile au fost o furtuna pentru noi. Ne-am gasit toti printre scrumiere, asteptari, emotii, intrebari... A fost mult fum, am ras pana am inceput sa plangem, trecutul era in prezent si prezentul era de fapt o bucata de plastilina pe care o atingeam toti cu nehotarare si entuziasm in acelasi timp... Nu stiu cum am reusit sa traim atat de mult in asa de putin timp... Stiu ca veti rade si va fi trist...si atat de real...

Plecand de la usi trantite, de la ENTER ENTER ENTER...de la omisiuni cu aripi, de la "de ce faci asta?" se ajunge la orgoliu si tensiune si din nou...fum. Oare temerile unei persoane exprimate cu privire la actiunile si gandurile altora sunt imagini brute ale caracterului acesteia? Spune-mi ce te nelinisteste ca sa-ti spun cine esti... Poate... parca... peste... printre... pot. poti?

now playing: Parov Stelar - Faith(feat Odette di Maio)

Si drama se transforma intr-o cana cu vin si vinul in confuzie si confuzia intr-un blog sau carte sau hohot de ras.

now playing: Jose Gonzales & The Knife - Heartbeats (Solarcube Bootleg)

Exista bineinteles si o parte incredibil de amara a situatiei... astepti cu nerabdare autobuzul si simti ca lesini de emotie... un autobuz nou, roz, gol, cu instalatie de aer conditionat...the works... si autobuzul vine, desi ai pierdut orice urma de speranta... Sa astepti 3 luni un autobuz doar pentru ca stii ca a trecut o data prin aceeasi statie nu e lucru usor... Autobuzul vine si dupa ce alergi 2 km dupa el...DESCHIDE USILE... Se aude o melodie pe fundal... bilingual... un film ruleaza...si vrei sa te asezi confortabil si sa te bucuri de tot ceea ce te inconjoara... Te indrepti hotarat spre compostor si scoti biletul din buzunar... Frana brusca... Nu ai timp sa reactionezi... Trebuie sa cobori si sa iei tramvaiul...inapoi... stii ca tramvaiul te va duce mereu unde vrei...

Sau... asa cum bine spunea prietena mea Anda (aka bici no. 1) vis-a-vis de toata telenovela noastra... "imagineaza-ti 3 luni de carat un om in spate. el se tine bine...te slabeste cateodata, cat sa mai tragi un pic de aer in piept, apoi te strange tare, tare. zici ca e aproape... doar sta calare pe tine, dar capul lui e mereu intors. mai o surubelnita, mai o cuba, mai o apa plata. Si dupa astea 3 luni devine o buba cu puroi de care vrei sa scapi. Si intr-o tentativa de stop. drop. roll., incepi sa te freci haotic de ziduri ca sa-l dai jos. Reusesti? Poate..."
Va invit... http://ruxandra-cavescu.blogspot.com/

Aseara tot ce s-a ars a fost un bec.
Ceea ce nu voi putea intelege niciodata este prostia care zace sub capacul unora. Oameni care, desi sunt atat de jalnici incat sunt in mod clar incompatibili cu ceea ce numim noi societate, flirteaza cu ideea de a se ridica din mizerie numai pentru a incerca sa te ingroape si pe tine. Sansele de reusita sunt minime si cand prostul incepe sa se simta prost... miroase puternic a replici bine elaborate care incep cu "manca-ti-as" sau "plm" si se termina invariabil cu un elegant si de ce nu...relevant.. "nu stiu".

now playing: Sigur Rós - Alfosskor Song

Hulla hoop my dear... stiu ca exista o poveste... dar inca nu ai pus reflectorul pe ea... You seem happy and tired...so bored you're not young ana-kin(g and queen of cheese)...


Ma gandeam si eu la fel. Confused? Not at all.. 1...2...3

now playing: CocoRosie - Beautiful Boyz


NNEKA - HEARTBEAT



enjoy!

noroi

Inca o zi incredibil de proasta. Una din zilele in care este posibil sa cazi pe scari pentru ca te grabeai sa ajungi la serviciu si sa iei liftul inca 2 etaje, asta numai ca sa ramai blocat o ora si chiar inainte sa te salveze vecinii sa primesti un telefon prin care esti anuntat ca nu esti bun de nimic oricum.
Bucurestiul este o prajitura de ciocolata in momentul asta si indiferent ca mergi pe jos 2 minute sau 2 ore te transformi intr-o minune culinara vie si periculos de frustrata. As fi crezut ca situatia actuala va tine cizmele ALBE cu puf si toc subtire in dulap. Nu! Bunul simt insa nu si-a mai facut simtita prezenta pe strazi si prin autobuze de foarte mult timp... asadar tind sa cred ca a plecat din tara.
Nici nu mai stiu ce inseamna sa fii patriot. LEHAMITE este cuvantul potrivit pt starea mea de spirit cand astept metroul, astept la casa in supermarket, ascult manele la telefoanele calatorilor binevoitori, sunt oprita pe strada pentru ca ori sunt "roacarita" ori "papuse" ori "naspa, fa"... Toate acestea venind spre completarea tabloului Romaniei in anul 2009. Sa dea naiba daca s-a schimbat ceva! Suntem din ce in ce mai inculti si mai ignoranti. Sunt revoltata azi mai mult decat ieri poate... imi trece o vreme...si apoi mai urc o treapta in analiza mea... merita sau nu sa ramai in tara asta?
Aici sunt cei 22 de ani ai mei, scoala, familia, prietenii... toate roz... Dar urmatorii 20-30 de ani vreau sa-i petrec tot in noroi printre manele, seminte si indiferenta? Daca in final raspunsul va fi DA inseamna ca i've been compromised...

now playing: Parov Stelar - FAITH

thank you blog

Thank you...

• bici no. 1 for kicking my ass once in a while. You're patient when i'm in trouble and you help even if you have plenty of reasons to be mad with me. Easy on the face though... i can't afford bruises... muhahaha! I know i suck...so... thanks for still being around.
  
• bici no. 2 for being kind enough to laugh your way through to the real me, for all the photos, the letters, the stories, the hugs, the chocolate, the tears... it's been almost 8 years of...pretty much everything...
• bici no. 3 for being so fun and so pretty; for feeding my lazy behind dinner and for spoiling my cat. Although i don't believe we'll be cooking together again, i have to say it was a unique experience =)) Long live KFC!
• bici no. 4 for being such a party animal... you're a good reminder of what it means to live like there's no tomorrow;
• bici no. 5 for your honesty... You are tough but i can't help noticing your soft side...especially when you make me coffee :)) i know you care, even if you sometimes seal the door shut and keep us all away. thank you...a million times for using my washing machine :D wov!
• bici no. 6 for trying so hard to "keep me in touch with reality"... Most of the time i want to shove a sock in your mouth to keep you from criticizing me and everything i do. As much i try to stay mad with you...i can't... so...thanks for being the perfect asshole friend :D

I haven't forgotten the rest of you... But this is a thank you blog...