As ridica mitraliera, as pregati o revolta...
Am constatat ca nu are sens sa te agiti cand e vorba de oameni si alegerile lor. In plus, toti avem un mic cocalar pe umarul drept si ne mai duce de nas din cand in cand. Nu poate fi ucis, nu poate fi redus la tacere. In schimb, poate fi o sursa inepuizabila de buna dispozitie, daca reusesti sa-l separi de celelalte voci din capul tau. Vorbesc despre convietuirea pasnica mini cocalar - individul gazda???? Poate luna asta a fost mai zbuciumata decat mi-a perceput mie scalpul.
Asadar, razboiul nu este o necesitate, este doar o consecinta - nedorita, pentru ca nu duce nicaieri. Si nu spun asta sub amenintarea vreunui Gigel de cartier care s-a jurat pe mami lui ca ma taie daca mai zic ceva de Salam sau Becali. Zic asta pentru ca imi dau seama ca a vorbi despre asta e o risipa de energie, atata timp cat exista...orice altceva de dezbatut.
Nu ma intelegeti gresit. Gandurile sadice ma insotesc si acum in tramvaiul 25, dar stiind ca EU nu as putea sa le materializez, zambesc nervos si imi urmaresc filmuletul in minte si ma bucur chiar si de coltul ala ireal de corectie sau purificare a neamului.
Las cocalarizarea populatiei la o parte si revin la analiza obsesiilor numite mai nou "preocupari".
