duminică, 12 decembrie 2010

TO BUCURESTI OR NOT TO BUCURESTI PART III


PROS


Buna! Ce mai faci?
Unii chiar au impresia ca stii ce faci
Chiar daca bate vantu'... dai un telefon si se rezolva cumva...
Undeva e sigur mai rau decat aici
Razi si dormi
Este mult mai mult decat nimic
Studentia s-a terminat, dar inca nu esti adult, nu? deci merge
Tu...si tu...si tu...
Inca 5 minuteeee...si se face maine...dar e ok


CONS


Barbarii din noi se trag
Unde, cand si la cine nu te astepti o sa gasesti veste proasta
Cine intoarce si celalalt obraz cade in groape sapata de altul...dimineata devreme
Urca in metrou...sau se urca doamna pe tine
Ridici singur moralul
E prea tarziu sa te mai gandesti
Stii ca intr-o zi totul o sa fie altfel
Totul se bazeaza pe nimic
Incerci sa te doara-n cot... si pana la urma te doare capul

TO BUCURESTI OR NOT TO BUCURESTI PART III


PROS


Buna! Ce mai faci?
Unii chiar au impresia ca stii ce faci
Chiar daca bate vantu'... dai un telefon si se rezolva cumva...
Undeva e sigur mai rau decat aici
Razi si dormi
Este mult mai mult decat nimic
Studentia s-a terminat, dar inca nu esti adult, nu? deci merge
Tu...si tu...si tu...
Inca 5 minuteeee...si se face maine...dar e ok


CONS


Barbarii din noi se trag
Unde, cand si la cine nu te astepti o sa gasesti veste proasta
Cine intoarce si celalalt obraz cade in groape sapata de altul...dimineata devreme
Urca in metrou...sau se urca doamna pe tine
Ridici singur moralul
E prea tarziu sa te mai gandesti
Stii ca intr-o zi totul o sa fie altfel
Totul se bazeaza pe nimic
Incerci sa te doara-n cot... si pana la urma te doare capul

luni, 28 iunie 2010

remind me to kill you later



am strivit un tantar. acum zace in sangele cuiva, intins pe monitor. asta a fost razbunarea mea. pentru maine... si poimaine. si poate chiar pentru la anu'.

i figured i could just dump my trash on somebody else's lawn and get away with it. it's fine, no one noticed, but i can't live with it. it's incredibly easy to find a weak, fallen target to use as a punching bag whenever things go wrong in your life. it makes you feel less responsible for the promises you break... for whatever meaningless words you shout in anger... for all those times you press DELETE instead of REPLY.

tap ispasitor... sacrificiu necesar... adica sacrifici cumva imaginea unei persoane, imagine pe care numai tu o accesezi, pentru bunastarea ta psihica. asa cum spuneai tu mereu, iti pui piedica singur si te simti mai bine cu cateva oase rupte decat in mijlocul razboiului unde e posibil sa pierzi. problema e ca, schilodindu-te nu mai exista nici macar acea mica sansa sa "te intorci barbat". da, dar ce presupune nereusita?
nu dom'le, daca nu incerci ramai undeva in grey area, nu esti nici WINNER nici LOSER esti... o victima a circumstantelor.
deci, te arunci in cap in loc sa traversezi strada si astfel... n-o sa te calce masina, nici n-o sa ajungi pe partea cealalta. o sa ai capu spart si satisfactia ca ai scapat de mega pericolul pe 4 roti. punct.

stupid walking keyboards, we press each others buttons and make sounds and paint our faces and walk the streets and then die... pretty lights fading... others lighting up... it's beautiful, but so pointless it almost hurts... and i say "almost", because i'm about to take my meds: SHIFT DEL! there we go! what was i saying?




miercuri, 9 iunie 2010

nu e nevoie sa intelegi ca sa pricepi


cel mai important e sa nu te simti niciodata norocos. atunci risti sa te impiedici de tine insuti si sa te strigi tot pe tine ore in sir. si nu mai intelegi nimic. atunci iti aduci aminte ca esti prost...
cea mai inteligenta chestie pe care ai facut-o vreodata a fost sa recunosti ca esti un idiot.

nu ai fost inca redus la un status, nu ai rupt nimic din tine... cu toate astea, ti s-au inmuiat picioarele... stii ce ai facut si ai vrea sa-ti para rau. surpriza e majora: ai redevenit o bezea alba si moale si vrei sa ramai asa... cel putin o vreme... macar vreo 200 de ani...
nu incerca sa intelegi... undeva in spatele tau, tot tu ai priceput...

nu prea te mai tine, asa-i?

vineri, 26 februarie 2010

tic tac


Am implinit 24 de ani acum o saptamana. Mi-am dat seama ca "vechimea" nu este ceva in functie de care sa judeci un lucru.
Mi-am reevaluat prietenii. Dusmani n-am.
Am descoperit ca sunt situatii in care te bazezi mai degraba pe cineva cu care schimbi ocazional cateva cuvinte decat te-ai baza pe parinti, frati, prieteni vechi...
Am mai aflat ca ma descurc singura si ca n-am nevoie de nimeni sa ma tina de mana prin viata.
Imi pare rau pentru energia pe care am risipit-o aiurea.
Ma intreb cum ar arata un "thank you" blog la ora asta.
Multumesc! Dar nu, multumesc...
Noapte buna!

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

TO BUCURESTI OR NOT TO BUCURESTI? PART II


PROS

Bine ca... ACASA nu inseamna patru pereti... acasa e si plimbarea aia de doua ore la minus X grade.
Umpli paharu' si-l spargi. Oricum, ce e real va ramane cu tine.
Crezi in tine. Strazile se transforma in trepte si treptele in munti. Si razi ca dementu' pe strada.
Un ghem de blana te face sa-l iei acasa... ii spui Micha si ramane a ta.
Repede inseamna ce vrei tu.
Este prea devreme sa dormi.
Sa pleci e sinonim cu sa vii.
Traian... Nerva Traian.
Indiferent cat de prost esti, ai o sansa.


CONS

Ba nu mai e loc in autobuz!
Universul n-ar mai fi univers fara noroi.
Cum deschizi ochii iti dai seama ca va trebui sa-i inchizi la loc.
Undeva, cineva doarme... si noi asteptam tacuti sa se trezeasca.
Ramane de vazut.... posibil... poate... nu stiu... n-as crede... nu.
Eficienta inseamna nesimtire.
Stai la coada... e un fel de ritual.
Tragi de timp si timpul de tine... ceasul masoara direct in saptamani...
Important e ceea ce nu conteaza.


Si cam atat...

miercuri, 9 decembrie 2009

true, but false



macar daca ti se sparge becu' ai o scuza.
daca iti spargi teasta de oglinda dimineata n-ai.
sau poate iti scapa periuta de dinti in veceu. da' nu-i ta.
Te gandesti un pic...
a luat foc o piatra. da? scuipi pe ea pana se stinge.
daca bucurestiu ar prinde viata, ar muri de inima.
cand vestile merg din gura in gura se strica de la umezeala
cand razi in gand ti se rideaza mintea
ochiul aragazului vede numai posterioare
fierul de calcat nu va putea fi niciodata DE altceva
!!!!
oare cum miroase o baterie?

joi, 3 decembrie 2009

oare de ce e iarba verde?



[drama pe repeat]

am cunoscut un om special. un om care vrea NEAPARAT sa gaseasca o tipa pe care sa o tina de mana, sa o apere de golani cu pretul vietii lui, sa o acopere de trandafiri si de zahar si sa o trateze de diabet toata viata lui... si a ei. cum sa fie fata? fata sa nu aiba un alt mascul pe care sa-l... iubeasca... ea. asta e singura conditie.
cu alte cuvinte, daca fata e singura si ii place lui, NU POATE EXISTA NIMIC potrivnic relatiei lor. fata nu are nici o explicatie logica pentru a-l refuza.
-Pai cum? ai prieten?
-Nu, n-am... dar stii... sufar dupa fostu'.. tu esti prea simpatic si... ca sa nu te dezamagesc, let's be friends!!
-Aaaaa vai...dar cum??? esti proasta fato!! ratezi sansa vietii tale pentru un trecut fumat????

si cand colo... fata era si ea draguta... n-a vrut sa-i spuna in fata ca nu vrea nimic romanticos de la el...

[si pentru ca nu ma pot abtine]

cu fostu', fara fostu', nu i-a placut ma sa se pupe cu tine pana la adanci batraneti!!!! intre 2 bezele si 7 kile de zahariseala s-o fi prins ca nu-i place de mufa ta suficient... asta e... n-au disparut dinozaurii din cauza femeilor care refuza asa cavaleri, te asigur!

mi-am spus ca n-o sa-mi mai arunc neuronii la gunoi gandindu-ma la aceasta chestiune... apusa si cretina de altfel. dar cum e posibil asa ceva??
atat de imbecil sa fii sa nu-ti treaca si tie prin cap ca "dragostea" nu apare daca freci picioru de lemn? ...ca atractia dintre doua persoane E sau NU E!!!! nu poti sa "incerci" sa fii atras de cineva.

pare la mintea cocosului, dar se pare ca e totusi o (ne)stiinta pentru unii.
ce parte din "NU" nu intelegi prietene?

[daca plangi ca o fetita, poti castiga o lupta, da' razboiu' ie pierdut... *vezi exemplu: your life]

partea cea mai interesanta la astfel de specimene este tentativa de "santaj emotional", daca ii pot spune asa... totul face parte dintr-un plan bine gandit. fata trista, dar privirea ferma. ii spui ca va fi ok si ca va gasi pe cineva care sa i se potriveasca (zici sa fii om, sa nu-i intorci spatele in parc dupa a 2-a incercare de sarutat cu japca)... atunci iti spune ca viata nu are nici un sens domne... ca el vrea iubire ACUM! si ca daca nu primeste acum, inseamna ca nu va primi niciodata. ii spui ca nu-i asa... rade superior si intoarce privirea. te simti ca in filmele cu adolescenti tampiti care n-au altceva de facut cu viata lor, decat sa-si numere "tragediile" intr-ale amorului si sa se intreaca in dezamagiri si nereusite.
in final iti poate spune ca vrea macar prieteni sa fiti... tu zici ok, desi nu-l crezi... and you watch your back. intr-un final, te prinde la colt si incearca sa te ventuzeze romantic langa un sant. tu il impingi si el e nedumerit...cum adica? nu ma vrei nici acu' dupa ce am fost SI prieteni? nesimtito care esti!

[live and let die...]

si pana la urma... omenirea a luat-o la vale pentru ca?
pentru ca nu avem setu' tau de reguli idioate activat in creierasi?
ia vezi... ce-ar fi sa nu te mai urci pe gard ca sa cotcodacesti chestii despre tine. nu da bine. mai asculta si tu ce zic pretenii aia ai tai, ca n-or fi toti handicapati si poate marchezi la un moment dat daca nu te lauzi cu smecheria care zace in tine... adanc undeva...

["sacrificiile nu sunt niciodata recunoscute ca atare" si am tras apa]

domnul meu, daca cetesti randurile mele, afla ca in spatele lor se ascunde la vedere acelasi dezgust de alta data si acelasi dispret pentru a dumneata rasa de ignoranti si mincinosi!

Acest post este o reactie si atat. Este un fel de tuse seaca dupa o gripa urata. Va invit sa vedeti SURSA!

duminică, 11 octombrie 2009

un pic mai mult decat nimic

ti-am stins tigara in palma ca sa nu te mai doara inima

[te-ai gandit vreodata ca o sa ajungem aici?]

cateodata suntem toti niste caraghiosi. tragem draperiile si nu intelegem de ce nu ni se vede zambetul in umbra. si suna telefonul. il vezi cum se agita si vibreaza si tipa. si tu tipi undeva ieri... undeva ascuns intr-un lift, intr-un autobuz, in camera ta...sau a altuia. si normal ca ti-e bine. nu? si ai un calorifer sau un prieten? bate vantul inauntru sau afara? sictir. hai sictir

[daca ai impresia ca poti sa-ti iei incarcator ca sa mergi mai departe, afla ca nu asa stau lucrurile]

transforma o furculita in ce vrei tu. poti. vrei? poate furculita vrea sa ramana furculita. poate tu ai nevoie de un bec. numara-te pe tine un pic si vezi daca nu cumva te-ai imprastiat prea mult in ultima vreme. numara cartelele de metrou si pachetele de tigari si usile pe care le-ai deschis...tu. ti-ai tastat frustrarea de cate ori?

[play.pause.stop.play.play.play.play]

numai eu am voie sa-mi bat joc de mine.

[te doare o maneca?]

poate ca merge si asa. sau poate ca a fost ultima textila flutuata in vant in drum spre... venind de la. surpriza! nu tu.

[scriu bloooo..gg]

da? da. vad o oaie cu o floare in gura. ma rog, eu as vrea sa fiu tasta enter, macar as fi ocupata cu altceva decat shift. m-ai vrea daca as fi space?

[te-a crescut timpul, deci timpul e maica-ta]

as vrea sa te desfiintez pentru o perioada. e criza si la capitolul rabdare. daca vrei sa mori, i rest my case. ai obosit? da un restart de dragul meu.

[multumesc]

dar e posibil sa mint

sâmbătă, 1 august 2009

Cocalaria - cultura si civilizatie partea 2



As ridica mitraliera, as pregati o revolta...

Am constatat ca nu are sens sa te agiti cand e vorba de oameni si alegerile lor. In plus, toti avem un mic cocalar pe umarul drept si ne mai duce de nas din cand in cand. Nu poate fi ucis, nu poate fi redus la tacere. In schimb, poate fi o sursa inepuizabila de buna dispozitie, daca reusesti sa-l separi de celelalte voci din capul tau. Vorbesc despre convietuirea pasnica mini cocalar - individul gazda???? Poate luna asta a fost mai zbuciumata decat mi-a perceput mie scalpul.

Asadar, razboiul nu este o necesitate, este doar o consecinta - nedorita, pentru ca nu duce nicaieri. Si nu spun asta sub amenintarea vreunui Gigel de cartier care s-a jurat pe mami lui ca ma taie daca mai zic ceva de Salam sau Becali. Zic asta pentru ca imi dau seama ca a vorbi despre asta e o risipa de energie, atata timp cat exista...orice altceva de dezbatut.

Nu ma intelegeti gresit. Gandurile sadice ma insotesc si acum in tramvaiul 25, dar stiind ca EU nu as putea sa le materializez, zambesc nervos si imi urmaresc filmuletul in minte si ma bucur chiar si de coltul ala ireal de corectie sau purificare a neamului.

Las cocalarizarea populatiei la o parte si revin la analiza obsesiilor numite mai nou "preocupari".

sâmbătă, 16 mai 2009

cocalaria - cultura si civilizatie partea 1


Revenind la starea zero, incerc sa cuprind (nu sa inteleg) notiunea de cocalar - subiect pe care voiam sa-l abordez de ceva timp. Soarta mi-a fost potrivnica, timp nu s-a gasit pentru conturarea problemei ce, trebuie sa recunosc, ma chinuie si ma intriga. Asadar, spun COCALAR si inevitabil ma gandesc la pantofi albi gen schiuri, pantaloni de trening, sclipiciuri si, de ce nu, paiete, culori ridicole, manele, aur si mandria caracteristica animalului langa halca de carne. Toatea astea insa, sunt simplul rezultat al esentei culturii pentru care nu am gasit un nume inca - cultura X.

Notiuni introductive.

Cultura X are la baza curentul (ce intoarce fustele, combina culorile, invioreaza limbajul, sufoca ratiunea) ce se formeaza la deschiderea naturala a doua usi: cea a bunului simt si cea a ignorantei cronice. Pentru fiecare dintre noi usile se deschid la nastere, urmand perioada de analiza a situatiei si in final DECIZIA de a inchide sau nu una din usi.
Cocalarul, denumit stiintific cocaphila melanogaster, este rezultatul alegerii facute la un moment dat de a ramane prins intr-un amestec de idei pe care le combina haotic. Practic, starea de cocalitie nu este altceva decat degradarea treptata a capacitatii de analiza si mai ales de procesare a notiunilor simple ce stau la baza civilizatiei. S-a constatat, in urma studiilor de laborator, ca tulburarile cauzate de cocalarizare nu sunt ireversibile, insa este necesara urmarea unui tratament indelungat si izolarea subiectului intr-un mediu social neafectat de aceste tendinte.

Privire istorica.

Exista date despre existenta acestei specii inca din vremea lui Adam si a Evei - primii oameni conform Bibliei. Se pare ca fiul acestora, Cain, l-a ucis pe fratele sau Abel, cuprins fiind de invidie si ura. Circumstantele sunt cele ce ne determina a incadra pe Cain in curentul cocalarian: reactia violenta si necontrolata a aparut in ciuda faptului ca starea de fapt nu implica nici o nedreptate la adresa lui si chiar daca ar fi existat, nu era logic sa-l transforme pe Abel in tinta frustrarilor sale. Principiul "sa moara si capra vecinului" materializat sau nu in astfel de violente este si acum un pilon de sustinere al culturii X.
Un alt exemplu pertinent ar fi Nero, imparatul-poet, mereu neinteles, intruchiparea ridicolului. Comportamentul sau pare a fi situat la granita dintre schizofrenie si starea de cocalitie, noi impartasind ideea conform careia acesta a dat un nou sens notiunii de cocalar, cocalarul incoronat. Un corespondent, la scara mai mica, ar fi, spre exemplu Gigi Becali, personaj colorat al scenei romanesti, un Mesia virtual al neamului, chinuit de pasiune si talent in toate.


Clasificare.

Aveti aici toate detaliile, cu mentiunea ca voi reveni asupra subiectului dupa sesiune.

Sa moara familia mea care nu ie d-acord cu mine!



sâmbătă, 9 mai 2009

to Bucuresti or not to Bucuresti?


CONS


Balauri intelectuali omniprezenti, care te fixeaza dupa ce constata ca nu te lasi purtat de ritmurile lui Sorinel Necunoscutu'.
Urmele nesimtirii pe toate bancile, trotuarele, zidurile, in toate mijloacele de transport in comun, institutiile publice...
Cosmarul calatorului ce se aventureaza la metrou la ora 5.
Ura care te copleseste la intalnirea "animalelor de cartier" care te surprind in gluma cu o minge de fotbal in freza.
Rosu inseamna ROSU, idiotilor!!!
Expresia uratului - varianta "sunt sclipitor, deci exist".
Sunetul claxoanelor te obliga sa-ti cumperi casti daca n-ai si sa ridici volumul la maxim cand le ai deja plasate aproape de creier.
Tineretul din ziua de azi, tz, tz, tz... ai vrea sa o trimiti pe mamaie la plimbare, dar de cele mai multe ori hotarasti sa iti folosesti energia in scopuri constructive.
Ia mana de pe mine! Acum!

PROS


Balconul in care am inghetat cu tine si ne-am batut cu zapada.
Universitatea Bucuresti.
Catia.
Usi deschise, oameni frumosi.
Realitate in culori.
Expirat.
Strada Marin Bonea si gramada de nisip pe care o atacam noaptea.
Transformare.
I believe in miracles!


Parca nimic nu moare aici. Bucurestiul mi se pare un oras obosit. Obosit de noi toti.

marți, 5 mai 2009

play pause stop quit... to self

Un amestec picant de senzatii si cuvinte te-au facut sa te descoperi alergand pe o pista... cateodata cu ei, cateodata cu toata lumea... de cele mai multe ori singura. E o competitie pe care trebuie sa o castigi si nu stii inca de ce crezi asta. De fapt, nici nu stii care sunt regulile jocului si nu-ti cunosti toti adversarii. Stiii doar ca totul a pornit de la scarile alea pe care nu mai stiai sa le urci si te-ai impiedicat si ti-au cazut toate replicile pe jos... s-au rostogolit si au fost calcate in picioare de calatori... si ai plans... si a fost frumos.

Nesiguranta poate fi un cadou primit de ne-ziua ta, ambalat frumos, asortat cu zambetul ala pe care il afisezi involuntar cand iti vine sa fugi. Dar nu o faci; si nu pentru ca esti masochist, ci pentru ca ai un magnet in stomac care te lipeste acolo unde-si gaseste el locul si nu te poti opune.
Nu poti sa te plangi, dar nici sa scoti fericirea de la naftalina. Ramai cu planurile in cap si cuvintele le scrii pe oglinda sperand sa aiba sens intre doua euri. Si astepti... uitandu-te la tine printre cuvinte. Te citesti printre randuri si vrei sa gandesti mai tarziu... si se face seara... si e liniste.

Nu e nimic trist in povestea asta. Vei purta mereu pe fata semi-zambetul pe care il vei fi castigat si mandria iti va umple golul din stomac. Sau nu.
Nu vei renunta la nimic din ceea ce iti imparte timpul in blocuri de emotii si vei sparge oglinda si vei imprastia cu ura cuvintele pe podea. Stop? Stop... si se va face noapte... si va fi alba.

Te gandesti daca e posibil sa fie numai o problema de control? Control de sine. Cand ai de discutat cu tine insuti si amani momentul, e posibil sa te pierzi in multime si sa te gaseasca cineva. Cineva care te poate plasa pe o pista. Si te trezesti alergand. Si esti confuz.

A little something to help you understand it's all about you...and still...it's not.


miercuri, 29 aprilie 2009

a friend in...vid


Astept de ceva timp sa fiu surprinsa. Nu stiu daca suna egoist sau pur si simplu stupid, dar as avea nevoie sa stiu ca macar unul din ai mei prieteni m-ar putea surprinde fara sa-mi faca rau.
Ceva simplu, dar socant... ceva DOAR PENTRU MINE. Si sa simt un milion de intepaturi si sa-mi stea gandurile in loc. Sa nu am timp sa ma gandesc daca ar trebui sa ma bucur sau sa ii trosnesc o veioza in cap.

Partea interesanta si frustranta oarecum e ca nu stiu ce vreau de fapt, dar stiu ca VREAU. Am restrans aria de cautare eliminand urmatoarele:
  • un fake jaf armat la 2 dimineata... nu de alta, dar prietenii mei nu au bani de taxi si metroul circula numai pana la 12;
  • o petrecere surpriza in mijlocul saptamanii - din banii de chirie pe mai;
  • un bilet la un oarecare concert la care m-as duce singura;
  • un get-together organizat de mine...cu 100% prezenta;
  • un cadou scump;
  • ciocolata;
  • si mai ales ETC.
Nici nu stii cand ajungem la pragul dintre prietenie si toleranta, dintre dependenta si obisnuinta... lupta si lene. "Lucrurile marunte conteaza" aud din ce in ce mai des. Da, conteaza asa cum aerul trebuie sa ajunga in plamanii fiecaruia dintre noi. Dar anuntati-ma si pe mine daca v-ar fi suficient aerul sa traiti FRUMOS si MULT.

Daca as vorbi, mi-ar tremura un pic vocea. Chiar nu vreau sa arunc primul pumn de pamant peste sicriul anilor trecuti.

Nimeni nu are nevoie de prieteni vidati si pusi pe raft.
So...forgive me for being me... so i can forgive you for being different.






joi, 23 aprilie 2009

ego




Si cum se face ca am stat de vorba cu mine si mi-am spus sa plec?

luni, 13 aprilie 2009

bucata de minte

Mi-e dor de tine cateodata. Asta nu inseamna nimic.
Parca uitasem ce voiam sa-ti spun si am tinut neaparat sa stii asta... adica sa nu stii nimic.

Tulburata fiind de sunetul ala murdar din spatele povestii, pot spune ca ignorandu-te, te fac sa dispari.

Si asa pot sa-mi cumpar PEACE OF MIND...

miercuri, 8 aprilie 2009

noise on hold

Oare e gresit daca imi doresc un job nesemnificativ? Un job care sa fie pur si simplu UN JOB - cateva ore in care sa fac ceva care sa nu merite sa fie mentionat in vreo conversatie. Un fel de: vand 5-6 ore din 24 cate am.

De fapt, vreau 2 joburi nesemnificative... sau trei...

Vreau sa nu simt ca am un job, vreau sa stau acasa daca asa vreau eu intr-o dimineata si jobul sa vina dupa mine si sa stau in fata calculatorului si sa click my way around. Vreau un sef care are nevoie de mine sa fac treaba mea neinsemnata, dar necesara... Si in timp ce lucrez, sa pot iesi pe balcon sa ma bata soarele in cap sa pot hrani pisica si sa ma simt libera si totusi ocupata.


Vreau sa-mi vand sufletul pentru a putea sa-l pastrez. Sa transform orele in idei si ideile in frumos si asta sa fie tot.

Ora 9:30...
Am aterizat intr-o cafenea undeva la Kogalniceanu. M-am scufundat in canapea; muzica mea, cafea cu lapte, zahar, o tigara...

Chiar daca ziua asta a inceput ca un cosmar ,ma simt foarte bine and i don't know what to make of it...


marți, 7 aprilie 2009

Sa nu dai cu vrabia din mana in gardul vecinului!


Categoria GUNOI - varianta romaneasca.



In caz de urgenta medicala, imi permiteti sa va spun pe cine sa NU chemati?
Ambulanta. Mai exact, sa nu tastati 112 decat daca aveti nevoie de cineva care sa va mangaie pisica si care sa spuna o gluma buna in timp ce voi delirati cu febra pe pat.

Experienta mea cu doamna paramedic Stoicescu Elena (medic specialist, adica... specialist in ce, inca incerc sa aflu) a fost una scurta si mult asteptata. De ce? Pentru ca:
  • Am asteptat ambulanta aproximativ 2 ore - timp in care as fi putut sa mor de aproximativ 20,5 ori
  • Cand "salvarea mea" a sosit, dupa BUNA ZIUA, a urmat intrebarea inteligenta (catre prietenele mele): Ce are? Pai, stimata paradoamna, ia pune tu mana pe ea un pic si vezi daca te arzi si poate atunci iti pica si tie fisa. Ma rog, cand a vazut ca nu puteam sa respir s-a enervat foarte... fluturand stetoscopul tipa: trage mult aer in piept!!!! Cucoana, nu te-a lovit un semn de intrebare in teasta cand ai vazut ca nu poate sa respire militareste?
  • Punctul culminant a fost redactarea retetei - antibiotic injectabil. Buuun! Dupa cum profesionalismul si bunul simt pluteau in jurul doamnei paramedic (dar nu se atingeau de ea), solutia a fost urmatoarea: mi-a adunat prietenele in jurul patului in care fierbeam si mi-a desenat doua X-uri pe dos - indemnandu-le cu prietenie si umor sa-mi faca ele injectiile cu gentamicina.
Doamna Stoicescu, daca veti citi cumva aceste randuri, va rog sa nu va sfiiti sa intrati sub pamant de rusine; stiu ca dumneavoastra sunteti de fapt o artista, o neinteleasa... soarta v-a adus in acest loc blestemat, avand posibilitatea sa salvati vieti si sa fiti om. Imi pare sincer rau pentru ghinionul acesta. Cred ca se fac angajari la Rebu, bate si ti se va deschide! Mult, mult success!

Si cam atat de la noi din Bucuresti. Va recomand clinicile Medicover si daca se poate... alta tara, ORICE alta tara!


Cenusi
u... de la ce?
Sa iti pastrezi calmul chiar si atunci cand iti simti capul intunecat si gandurile se confunda oarecum cu un tremur care iti calatoreste prin corp si te otraveste cu neputinta.

Subconstientul este un fel de tocilar care, frustrat fiind de faptul ca este invizibil, pune la punct un fel de plan de evacuare a tuturor umbrelor, tendintelor si rautatilor gandite pe jumatate si abandonate inainte de A FI. Toate resturile memoriei, toate ciornele comportamentale, toate ideile puzzle-uite cu grija, firimituri de rau si praf de ignoranta, cenusa dorintelor pe care le-ai ars pentru a nu fi aflate de nimeni si pentru a fi uitate de tine... TOATE ASTEA... risca sa iasa la lumina atunci cand furia iti inlocuieste sangele.

Fiecare dintre noi ar putea sa fie perfect daca tocilarul i-ar tine gunoiul in cap, si pentru ca nu o face, am putea toti sa fim nebuni. Nu?

duminică, 22 martie 2009

ANother side



Nu pot decat sa ma intreb daca e posibil sa fiu doua persoane in acelasi timp, fara ca asta sa implice o camasa alba cu maneci lungi. Stiu exact cine sunt ACUM si tatuajele faptelor mele imi acopera pielea... o haina permanenta de consecinte, intrebari si intuneric.

Cu toate ca am pierdut controlul, am fost calma si nu stiu cum s-a intamplat asta. Intr-o incercare fragila de a evada din mijlocul unui plan stabil si nou scriu acum cuvinte gandite de mult timp dar aranjate in graba. Ma intorc la ceea ce vreau sa fiu in realitatea creata de mine si nu pot decat sa sper ca la un moment dat cerneala de pe corp o sa apara ca in oglinda intr-o minte alba.
Traiesc pentru a fi nelinistita, asadar daca fericirea inseamna paralizie emotionala, voi spune pas.
Intre timp...








vineri, 27 februarie 2009

retro...ceva



Sunny day, pink sky, lovely people. O palma alba te trezeste din starea asta mereu. Un ambalaj colorat ascunde cateva ore, cateva sute de minute, multe secunde... goale. Apoi razi. Entuziasm. Liniste. Se aude o intrebare de departe parca. Vezi marea inerta captiva intr-un monitor. Zambesti. Simti din nou ce-ai simtit asta vara - pe vremea cand nu aveai liber de la viata si... Justify Fullincepi sa tremuri. Nu mai este frig. E doar balta in care zaci dupa ce te-ai topit. You're not alone. Deschizi ochii. Incerci sa zambesti din nou, dar muschii fetei nu te mai asculta. Te-ai pierdut in tine. Plangi linistit fara sa stii de ce. [we haven't been this close in a while ].
It's all fiction until it finds you and tears you apart. I don't really know how i got here.

Adevarul e ca e prea amuzant totul in jurul meu ca sa cad. Am avut impresia ca vreau ceva. Dar sunt ok cu ce am acum. Si revin la analiza incapacitatii persoanelor care nu exista... E asa trist sa ai un om in fata ta si sa vorbesti numai despre tine... Ca si cand nu constientizezi faptul ca mai respira cineva pe'aproape si gandesti cu voce tare. Nu exista nimic din ceea ce nu cunosti, si daca nu exista nu se poate pune problema capacitatii sau esteticului, nu? [Dar tu? Tu ce zici? tu?]. Standarde? Sau doar frustrari? Poti oare sa tragi concluzii bazate pe nimicul pe care il cunosti despre cineva? Ai putea chiar sa pui toata vina in farfuria celuilalt doar pentru a ramane tu pentru tine valabil si original. O provocare? Ce-ar fi sa faci un efort si sa privesti mai departe de imaginile create de tine? Toate astea ca un mare PUNCT... Punctele tale de suspensie nu ascund atat de mult pe cat ai vrea tu sa crezi.

Si a murit o parte din mine la 23 de ani, asta multumita sau din cauza ta. Balanta inclina spre prima varianta deocamdata. Aveam nevoie sa faci exact ce ai facut, chiar daca m-ai scos din circuit 3 zile. Sper ca te-am inteles si ca as putea sa fac si eu acelasi lucru pt tine daca va fi nevoie vreodata. Am impresia ca suntem prieteni. [am zis-o si nu se prescrie].




despre mine

Fotografia mea
somewhere over the rainbow, Romania