duminică, 12 decembrie 2010
TO BUCURESTI OR NOT TO BUCURESTI PART III
TO BUCURESTI OR NOT TO BUCURESTI PART III
luni, 28 iunie 2010
remind me to kill you later
miercuri, 9 iunie 2010
nu e nevoie sa intelegi ca sa pricepi
vineri, 26 februarie 2010
tic tac
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
TO BUCURESTI OR NOT TO BUCURESTI? PART II
miercuri, 9 decembrie 2009
true, but false
joi, 3 decembrie 2009
oare de ce e iarba verde?

duminică, 11 octombrie 2009
un pic mai mult decat nimic
[te-ai gandit vreodata ca o sa ajungem aici?]
cateodata suntem toti niste caraghiosi. tragem draperiile si nu intelegem de ce nu ni se vede zambetul in umbra. si suna telefonul. il vezi cum se agita si vibreaza si tipa. si tu tipi undeva ieri... undeva ascuns intr-un lift, intr-un autobuz, in camera ta...sau a altuia. si normal ca ti-e bine. nu? si ai un calorifer sau un prieten? bate vantul inauntru sau afara? sictir. hai sictir
[daca ai impresia ca poti sa-ti iei incarcator ca sa mergi mai departe, afla ca nu asa stau lucrurile]
transforma o furculita in ce vrei tu. poti. vrei? poate furculita vrea sa ramana furculita. poate tu ai nevoie de un bec. numara-te pe tine un pic si vezi daca nu cumva te-ai imprastiat prea mult in ultima vreme. numara cartelele de metrou si pachetele de tigari si usile pe care le-ai deschis...tu. ti-ai tastat frustrarea de cate ori?
[play.pause.stop.play.play.play.play]
numai eu am voie sa-mi bat joc de mine.
[te doare o maneca?]
poate ca merge si asa. sau poate ca a fost ultima textila flutuata in vant in drum spre... venind de la. surpriza! nu tu.
[scriu bloooo..gg]
da? da. vad o oaie cu o floare in gura. ma rog, eu as vrea sa fiu tasta enter, macar as fi ocupata cu altceva decat shift. m-ai vrea daca as fi space?
[te-a crescut timpul, deci timpul e maica-ta]
as vrea sa te desfiintez pentru o perioada. e criza si la capitolul rabdare. daca vrei sa mori, i rest my case. ai obosit? da un restart de dragul meu.
[multumesc]
dar e posibil sa mint
sâmbătă, 1 august 2009
Cocalaria - cultura si civilizatie partea 2
As ridica mitraliera, as pregati o revolta...
Am constatat ca nu are sens sa te agiti cand e vorba de oameni si alegerile lor. In plus, toti avem un mic cocalar pe umarul drept si ne mai duce de nas din cand in cand. Nu poate fi ucis, nu poate fi redus la tacere. In schimb, poate fi o sursa inepuizabila de buna dispozitie, daca reusesti sa-l separi de celelalte voci din capul tau. Vorbesc despre convietuirea pasnica mini cocalar - individul gazda???? Poate luna asta a fost mai zbuciumata decat mi-a perceput mie scalpul.
Asadar, razboiul nu este o necesitate, este doar o consecinta - nedorita, pentru ca nu duce nicaieri. Si nu spun asta sub amenintarea vreunui Gigel de cartier care s-a jurat pe mami lui ca ma taie daca mai zic ceva de Salam sau Becali. Zic asta pentru ca imi dau seama ca a vorbi despre asta e o risipa de energie, atata timp cat exista...orice altceva de dezbatut.
Nu ma intelegeti gresit. Gandurile sadice ma insotesc si acum in tramvaiul 25, dar stiind ca EU nu as putea sa le materializez, zambesc nervos si imi urmaresc filmuletul in minte si ma bucur chiar si de coltul ala ireal de corectie sau purificare a neamului.
Las cocalarizarea populatiei la o parte si revin la analiza obsesiilor numite mai nou "preocupari".
sâmbătă, 16 mai 2009
cocalaria - cultura si civilizatie partea 1
Revenind la starea zero, incerc sa cuprind (nu sa inteleg) notiunea de cocalar - subiect pe care voiam sa-l abordez de ceva timp. Soarta mi-a fost potrivnica, timp nu s-a gasit pentru conturarea problemei ce, trebuie sa recunosc, ma chinuie si ma intriga. Asadar, spun COCALAR si inevitabil ma gandesc la pantofi albi gen schiuri, pantaloni de trening, sclipiciuri si, de ce nu, paiete, culori ridicole, manele, aur si mandria caracteristica animalului langa halca de carne. Toatea astea insa, sunt simplul rezultat al esentei culturii pentru care nu am gasit un nume inca - cultura X.
Notiuni introductive.
Cultura X are la baza curentul (ce intoarce fustele, combina culorile, invioreaza limbajul, sufoca ratiunea) ce se formeaza la deschiderea naturala a doua usi: cea a bunului simt si cea a ignorantei cronice. Pentru fiecare dintre noi usile se deschid la nastere, urmand perioada de analiza a situatiei si in final DECIZIA de a inchide sau nu una din usi.
Cocalarul, denumit stiintific cocaphila melanogaster, este rezultatul alegerii facute la un moment dat de a ramane prins intr-un amestec de idei pe care le combina haotic. Practic, starea de cocalitie nu este altceva decat degradarea treptata a capacitatii de analiza si mai ales de procesare a notiunilor simple ce stau la baza civilizatiei. S-a constatat, in urma studiilor de laborator, ca tulburarile cauzate de cocalarizare nu sunt ireversibile, insa este necesara urmarea unui tratament indelungat si izolarea subiectului intr-un mediu social neafectat de aceste tendinte.
Privire istorica.
Exista date despre existenta acestei specii inca din vremea lui Adam si a Evei - primii oameni conform Bibliei. Se pare ca fiul acestora, Cain, l-a ucis pe fratele sau Abel, cuprins fiind de invidie si ura. Circumstantele sunt cele ce ne determina a incadra pe Cain in curentul cocalarian: reactia violenta si necontrolata a aparut in ciuda faptului ca starea de fapt nu implica nici o nedreptate la adresa lui si chiar daca ar fi existat, nu era logic sa-l transforme pe Abel in tinta frustrarilor sale. Principiul "sa moara si capra vecinului" materializat sau nu in astfel de violente este si acum un pilon de sustinere al culturii X.
Un alt exemplu pertinent ar fi Nero, imparatul-poet, mereu neinteles, intruchiparea ridicolului. Comportamentul sau pare a fi situat la granita dintre schizofrenie si starea de cocalitie, noi impartasind ideea conform careia acesta a dat un nou sens notiunii de cocalar, cocalarul incoronat. Un corespondent, la scara mai mica, ar fi, spre exemplu Gigi Becali, personaj colorat al scenei romanesti, un Mesia virtual al neamului, chinuit de pasiune si talent in toate.
Clasificare.
Aveti aici toate detaliile, cu mentiunea ca voi reveni asupra subiectului dupa sesiune.
Sa moara familia mea care nu ie d-acord cu mine!
sâmbătă, 9 mai 2009
to Bucuresti or not to Bucuresti?
CONS
Balauri intelectuali omniprezenti, care te fixeaza dupa ce constata ca nu te lasi purtat de ritmurile lui Sorinel Necunoscutu'.
Urmele nesimtirii pe toate bancile, trotuarele, zidurile, in toate mijloacele de transport in comun, institutiile publice...
Cosmarul calatorului ce se aventureaza la metrou la ora 5.
Ura care te copleseste la intalnirea "animalelor de cartier" care te surprind in gluma cu o minge de fotbal in freza.
Rosu inseamna ROSU, idiotilor!!!
Expresia uratului - varianta "sunt sclipitor, deci exist".
Sunetul claxoanelor te obliga sa-ti cumperi casti daca n-ai si sa ridici volumul la maxim cand le ai deja plasate aproape de creier.
Tineretul din ziua de azi, tz, tz, tz... ai vrea sa o trimiti pe mamaie la plimbare, dar de cele mai multe ori hotarasti sa iti folosesti energia in scopuri constructive.
Ia mana de pe mine! Acum!
PROS
Balconul in care am inghetat cu tine si ne-am batut cu zapada.
Universitatea Bucuresti.
Catia.
Usi deschise, oameni frumosi.
Realitate in culori.
Expirat.
Strada Marin Bonea si gramada de nisip pe care o atacam noaptea.
Transformare.
I believe in miracles!
Parca nimic nu moare aici. Bucurestiul mi se pare un oras obosit. Obosit de noi toti.
marți, 5 mai 2009
play pause stop quit... to self
Nesiguranta poate fi un cadou primit de ne-ziua ta, ambalat frumos, asortat cu zambetul ala pe c
Nu poti sa te plangi, dar nici sa scoti fericirea de la naftalina. Ramai cu planurile in cap si cuvintele le scrii pe oglinda sperand sa aiba sens intre doua euri. Si astepti... uitandu-te la tine printre cuvinte. Te citesti printre randuri si vrei sa gandesti mai tarziu... si se face seara... si e liniste.
N
Nu vei renunta la nimic din ceea ce iti imparte timpul in blocuri de emotii si vei sparge oglinda si vei imprastia cu ura cuvintele pe podea. Stop? Stop... si se va face noapte... si va fi alba.
Te gandesti daca e posibil sa fie numai o problema de control? Control de sine. Cand ai de
A little something to help you understand it's all about you...and still...it's not.
miercuri, 29 aprilie 2009
a friend in...vid
Astept de ceva timp sa fiu surprinsa. Nu stiu daca suna egoist sau pur si simplu stupid, dar as avea nevoie sa stiu ca macar unul din ai mei prieteni m-ar putea surprinde fara sa-mi faca rau.
Ceva simplu, dar socant... ceva DOAR PENTRU MINE. Si sa simt un milion de intepaturi si sa-mi stea gandurile in loc. Sa nu am timp sa ma gandesc daca ar trebui sa ma bucur sau sa ii trosnesc o veioza in cap.
Partea interesanta si frustranta oarecum e ca nu stiu ce vreau de fapt, dar stiu ca VREAU. Am restrans aria de cautare eliminand urmatoarele:
- un fake jaf armat la 2 dimineata... nu de alta, dar prietenii mei nu au bani de taxi si metroul circula numai pana la 12;
- o petrecere surpriza in mijlocul saptamanii - din banii de chirie pe mai;
- un bilet la un oarecare concert la care m-as duce singura;
- un get-together organizat de mine...cu 100% prezenta;
- un cadou scump;
- ciocolata;
- si mai ales ETC.
Daca as vorbi, mi-ar tremura un pic vocea. Chiar nu vreau sa arunc primul pumn de pamant peste sicriul anilor trecuti.
Nimeni nu are nevoie de prieteni vidati si pusi pe raft.
So...forgive me for being me... so i can forgive you for being different.
joi, 23 aprilie 2009
luni, 13 aprilie 2009
bucata de minte
miercuri, 8 aprilie 2009
noise on hold
Vreau sa nu simt ca am un job, vreau sa stau acasa daca asa vreau eu intr-o dimineata si jobul sa vina dupa mine si sa stau in fata calculatorului si sa click my way around. Vreau un sef care are nevoie de mine sa fac treaba mea neinsemnata, dar necesara... Si in timp ce lucrez, sa pot iesi pe balcon sa ma bata soarele in cap sa pot hrani pisica si sa ma simt libera si totusi ocupata.
Vreau sa-mi vand sufletul pentru a putea sa-l pastrez. Sa transform orele in idei si ideile in frumos si asta sa fie tot.
Ora 9:30...
Am aterizat intr-o cafenea undeva la Kogalniceanu. M-am scufundat in canapea; muzica mea, cafea cu lapte, zahar, o tigara...
Chiar daca ziua asta a inceput ca un cosmar ,ma simt foarte bine and i don't know what to make of it...
marți, 7 aprilie 2009
Sa nu dai cu vrabia din mana in gardul vecinului!
Categoria GUNOI - varianta romaneasca.
In caz de urgenta medicala, imi permiteti sa va spun pe cine sa NU chemati?
Ambulanta. Mai exact, sa nu tastati 112 decat daca aveti nevoie de cineva care sa va mangaie pisica si care sa spuna o gluma buna in timp ce voi delirati cu febra pe pat.
Experienta mea cu doamna paramedic Stoicescu Elena (medic specialist, adica... specialist in ce, inca incerc sa aflu) a fost una scurta si mult asteptata. De ce? Pentru ca:
- Am asteptat ambulanta aproximativ 2 ore - timp in care as fi putut sa mor de aproximativ 20,5 ori
- Cand "salvarea mea" a sosit, dupa BUNA ZIUA, a urmat intrebarea inteligenta (catre prietenele mele): Ce are? Pai, stimata paradoamna, ia pune tu mana pe ea un pic si vezi daca te arzi si poate atunci iti pica si tie fisa. Ma rog, cand a vazut ca nu puteam sa respir s-a enervat foarte... fluturand stetoscopul tipa: trage mult aer in piept!!!! Cucoana, nu te-a lovit un semn de intrebare in teasta cand ai vazut ca nu poate sa respire militareste?
- Punctul culminant a fost redactarea retetei - antibiotic injectabil. Buuun! Dupa cum profesionalismul si bunul simt pluteau in jurul doamnei paramedic (dar nu se atingeau de ea), solutia a fost urmatoarea: mi-a adunat prietenele in jurul patului in care fierbeam si mi-a desenat doua X-uri pe dos - indemnandu-le cu prietenie si umor sa-mi faca ele injectiile cu gentamicina.
Si cam atat de la noi din Bucuresti. Va recomand clinicile Medicover si daca se poate... alta tara, ORICE alta tara!
Cenusiu... de la ce?
Sa iti pastrezi calmul chiar si atunci cand iti simti capul intunecat si gandurile se confunda oarecum cu un tremur care iti calatoreste prin corp si te otraveste cu neputinta.
Subconstientul este un fel de tocilar care, frustrat fiind de faptul ca este invizibil, pune la punct un fel de plan de evacuare a tuturor umbrelor, tendintelor si rautatilor gandite pe jumatate si abandonate inainte de A FI. Toate resturile memoriei, toate ciornele comportamentale, toate ideile puzzle-uite cu grija, firimituri de rau si praf de ignoranta, cenusa dorintelor pe care le-ai ars pentru a nu fi aflate de nimeni si pentru a fi uitate de tine... TOATE ASTEA... risca sa iasa la lumina atunci cand furia iti inlocuieste sangele.
Fiecare dintre noi ar putea sa fie perfect daca tocilarul i-ar tine gunoiul in cap, si pentru ca nu o face, am putea toti sa fim nebuni. Nu?
duminică, 22 martie 2009
ANother side
Cu toate ca am pierdut controlul, am fost calma si nu stiu cum s-a intamplat asta. Intr-o incercare fragila de a evada din mijlocul unui plan stabil si nou scriu acum cuvinte gandite de mult timp dar aranjate in graba. Ma intorc la ceea ce vreau sa fiu in realitatea creata de mine si nu pot decat sa sper ca la un moment dat cerneala de pe corp o sa apara ca in oglinda intr-o minte alba.
Traiesc pentru a fi nelinistita, asadar daca fericirea inseamna paralizie emotionala, voi spune pas.
Intre timp...
vineri, 27 februarie 2009
retro...ceva
Sunny day, pink sky, lovely people. O palma alba te trezeste din starea asta mereu. Un ambalaj colorat ascunde cateva ore, cateva sute de minute, multe secunde... goale. Apoi razi. Entuziasm. Liniste. Se aude o intrebare de departe parca. Vezi marea inerta captiva intr-un monitor. Zambesti. Simti din nou ce-ai simtit asta vara - pe vremea cand nu aveai liber de la viata si...
incepi sa tremuri. Nu mai este frig. E doar balta in care zaci dupa ce te-ai topit. You're not alone. Deschizi ochii. Incerci sa zambesti din nou, dar muschii fetei nu te mai asculta. Te-ai pierdut in tine. Plangi linistit fara sa stii de ce. [we haven't been this close in a while ].It's all fiction until it finds you and tears you apart. I don't really know how i got here.
Adevarul e ca e prea amuzant totul in jurul meu ca sa cad. Am avut impresia ca vreau ceva. Dar sunt ok cu ce am acum. Si revin la analiza incapacitatii persoanelor care nu exista... E asa trist sa ai un om in fata ta si sa vorbesti numai despre tine... Ca si cand nu constientizezi faptul ca mai respira cineva pe'aproape si gandesti cu voce tare. Nu exista nimic din ceea ce nu cunosti, si daca nu exista nu se poate pune problema capacitatii sau esteticului, nu? [Dar tu? Tu ce zici? tu?]. Standarde? Sau doar frustrari? Poti oare sa tragi concluzii bazate pe nimicul pe care il cunosti despre cineva? Ai putea chiar sa pui toata vina in farfuria celuilalt doar pentru a ramane tu pentru tine valabil si original. O provocare? Ce-ar fi sa faci un efort si sa privesti mai departe de imaginile create de tine? Toate astea ca un mare PUNCT... Punctele tale de suspensie nu ascund atat de mult pe cat ai vrea tu sa crezi.
Si a murit o parte din mine la 23 de ani, asta multumita sau din cauza ta. Balanta inclina spre prima varianta deocamdata. Aveam nevoie sa faci exact ce ai facut, chiar daca m-ai scos din circuit 3 zile. Sper ca te-am inteles si ca as putea sa fac si eu acelasi lucru pt tine daca va fi nevoie vreodata. Am impresia ca suntem prieteni. [am zis-o si nu se prescrie].

