joi, 3 decembrie 2009

oare de ce e iarba verde?



[drama pe repeat]

am cunoscut un om special. un om care vrea NEAPARAT sa gaseasca o tipa pe care sa o tina de mana, sa o apere de golani cu pretul vietii lui, sa o acopere de trandafiri si de zahar si sa o trateze de diabet toata viata lui... si a ei. cum sa fie fata? fata sa nu aiba un alt mascul pe care sa-l... iubeasca... ea. asta e singura conditie.
cu alte cuvinte, daca fata e singura si ii place lui, NU POATE EXISTA NIMIC potrivnic relatiei lor. fata nu are nici o explicatie logica pentru a-l refuza.
-Pai cum? ai prieten?
-Nu, n-am... dar stii... sufar dupa fostu'.. tu esti prea simpatic si... ca sa nu te dezamagesc, let's be friends!!
-Aaaaa vai...dar cum??? esti proasta fato!! ratezi sansa vietii tale pentru un trecut fumat????

si cand colo... fata era si ea draguta... n-a vrut sa-i spuna in fata ca nu vrea nimic romanticos de la el...

[si pentru ca nu ma pot abtine]

cu fostu', fara fostu', nu i-a placut ma sa se pupe cu tine pana la adanci batraneti!!!! intre 2 bezele si 7 kile de zahariseala s-o fi prins ca nu-i place de mufa ta suficient... asta e... n-au disparut dinozaurii din cauza femeilor care refuza asa cavaleri, te asigur!

mi-am spus ca n-o sa-mi mai arunc neuronii la gunoi gandindu-ma la aceasta chestiune... apusa si cretina de altfel. dar cum e posibil asa ceva??
atat de imbecil sa fii sa nu-ti treaca si tie prin cap ca "dragostea" nu apare daca freci picioru de lemn? ...ca atractia dintre doua persoane E sau NU E!!!! nu poti sa "incerci" sa fii atras de cineva.

pare la mintea cocosului, dar se pare ca e totusi o (ne)stiinta pentru unii.
ce parte din "NU" nu intelegi prietene?

[daca plangi ca o fetita, poti castiga o lupta, da' razboiu' ie pierdut... *vezi exemplu: your life]

partea cea mai interesanta la astfel de specimene este tentativa de "santaj emotional", daca ii pot spune asa... totul face parte dintr-un plan bine gandit. fata trista, dar privirea ferma. ii spui ca va fi ok si ca va gasi pe cineva care sa i se potriveasca (zici sa fii om, sa nu-i intorci spatele in parc dupa a 2-a incercare de sarutat cu japca)... atunci iti spune ca viata nu are nici un sens domne... ca el vrea iubire ACUM! si ca daca nu primeste acum, inseamna ca nu va primi niciodata. ii spui ca nu-i asa... rade superior si intoarce privirea. te simti ca in filmele cu adolescenti tampiti care n-au altceva de facut cu viata lor, decat sa-si numere "tragediile" intr-ale amorului si sa se intreaca in dezamagiri si nereusite.
in final iti poate spune ca vrea macar prieteni sa fiti... tu zici ok, desi nu-l crezi... and you watch your back. intr-un final, te prinde la colt si incearca sa te ventuzeze romantic langa un sant. tu il impingi si el e nedumerit...cum adica? nu ma vrei nici acu' dupa ce am fost SI prieteni? nesimtito care esti!

[live and let die...]

si pana la urma... omenirea a luat-o la vale pentru ca?
pentru ca nu avem setu' tau de reguli idioate activat in creierasi?
ia vezi... ce-ar fi sa nu te mai urci pe gard ca sa cotcodacesti chestii despre tine. nu da bine. mai asculta si tu ce zic pretenii aia ai tai, ca n-or fi toti handicapati si poate marchezi la un moment dat daca nu te lauzi cu smecheria care zace in tine... adanc undeva...

["sacrificiile nu sunt niciodata recunoscute ca atare" si am tras apa]

domnul meu, daca cetesti randurile mele, afla ca in spatele lor se ascunde la vedere acelasi dezgust de alta data si acelasi dispret pentru a dumneata rasa de ignoranti si mincinosi!

Acest post este o reactie si atat. Este un fel de tuse seaca dupa o gripa urata. Va invit sa vedeti SURSA!

duminică, 11 octombrie 2009

un pic mai mult decat nimic

ti-am stins tigara in palma ca sa nu te mai doara inima

[te-ai gandit vreodata ca o sa ajungem aici?]

cateodata suntem toti niste caraghiosi. tragem draperiile si nu intelegem de ce nu ni se vede zambetul in umbra. si suna telefonul. il vezi cum se agita si vibreaza si tipa. si tu tipi undeva ieri... undeva ascuns intr-un lift, intr-un autobuz, in camera ta...sau a altuia. si normal ca ti-e bine. nu? si ai un calorifer sau un prieten? bate vantul inauntru sau afara? sictir. hai sictir

[daca ai impresia ca poti sa-ti iei incarcator ca sa mergi mai departe, afla ca nu asa stau lucrurile]

transforma o furculita in ce vrei tu. poti. vrei? poate furculita vrea sa ramana furculita. poate tu ai nevoie de un bec. numara-te pe tine un pic si vezi daca nu cumva te-ai imprastiat prea mult in ultima vreme. numara cartelele de metrou si pachetele de tigari si usile pe care le-ai deschis...tu. ti-ai tastat frustrarea de cate ori?

[play.pause.stop.play.play.play.play]

numai eu am voie sa-mi bat joc de mine.

[te doare o maneca?]

poate ca merge si asa. sau poate ca a fost ultima textila flutuata in vant in drum spre... venind de la. surpriza! nu tu.

[scriu bloooo..gg]

da? da. vad o oaie cu o floare in gura. ma rog, eu as vrea sa fiu tasta enter, macar as fi ocupata cu altceva decat shift. m-ai vrea daca as fi space?

[te-a crescut timpul, deci timpul e maica-ta]

as vrea sa te desfiintez pentru o perioada. e criza si la capitolul rabdare. daca vrei sa mori, i rest my case. ai obosit? da un restart de dragul meu.

[multumesc]

dar e posibil sa mint

sâmbătă, 1 august 2009

Cocalaria - cultura si civilizatie partea 2



As ridica mitraliera, as pregati o revolta...

Am constatat ca nu are sens sa te agiti cand e vorba de oameni si alegerile lor. In plus, toti avem un mic cocalar pe umarul drept si ne mai duce de nas din cand in cand. Nu poate fi ucis, nu poate fi redus la tacere. In schimb, poate fi o sursa inepuizabila de buna dispozitie, daca reusesti sa-l separi de celelalte voci din capul tau. Vorbesc despre convietuirea pasnica mini cocalar - individul gazda???? Poate luna asta a fost mai zbuciumata decat mi-a perceput mie scalpul.

Asadar, razboiul nu este o necesitate, este doar o consecinta - nedorita, pentru ca nu duce nicaieri. Si nu spun asta sub amenintarea vreunui Gigel de cartier care s-a jurat pe mami lui ca ma taie daca mai zic ceva de Salam sau Becali. Zic asta pentru ca imi dau seama ca a vorbi despre asta e o risipa de energie, atata timp cat exista...orice altceva de dezbatut.

Nu ma intelegeti gresit. Gandurile sadice ma insotesc si acum in tramvaiul 25, dar stiind ca EU nu as putea sa le materializez, zambesc nervos si imi urmaresc filmuletul in minte si ma bucur chiar si de coltul ala ireal de corectie sau purificare a neamului.

Las cocalarizarea populatiei la o parte si revin la analiza obsesiilor numite mai nou "preocupari".

sâmbătă, 16 mai 2009

cocalaria - cultura si civilizatie partea 1


Revenind la starea zero, incerc sa cuprind (nu sa inteleg) notiunea de cocalar - subiect pe care voiam sa-l abordez de ceva timp. Soarta mi-a fost potrivnica, timp nu s-a gasit pentru conturarea problemei ce, trebuie sa recunosc, ma chinuie si ma intriga. Asadar, spun COCALAR si inevitabil ma gandesc la pantofi albi gen schiuri, pantaloni de trening, sclipiciuri si, de ce nu, paiete, culori ridicole, manele, aur si mandria caracteristica animalului langa halca de carne. Toatea astea insa, sunt simplul rezultat al esentei culturii pentru care nu am gasit un nume inca - cultura X.

Notiuni introductive.

Cultura X are la baza curentul (ce intoarce fustele, combina culorile, invioreaza limbajul, sufoca ratiunea) ce se formeaza la deschiderea naturala a doua usi: cea a bunului simt si cea a ignorantei cronice. Pentru fiecare dintre noi usile se deschid la nastere, urmand perioada de analiza a situatiei si in final DECIZIA de a inchide sau nu una din usi.
Cocalarul, denumit stiintific cocaphila melanogaster, este rezultatul alegerii facute la un moment dat de a ramane prins intr-un amestec de idei pe care le combina haotic. Practic, starea de cocalitie nu este altceva decat degradarea treptata a capacitatii de analiza si mai ales de procesare a notiunilor simple ce stau la baza civilizatiei. S-a constatat, in urma studiilor de laborator, ca tulburarile cauzate de cocalarizare nu sunt ireversibile, insa este necesara urmarea unui tratament indelungat si izolarea subiectului intr-un mediu social neafectat de aceste tendinte.

Privire istorica.

Exista date despre existenta acestei specii inca din vremea lui Adam si a Evei - primii oameni conform Bibliei. Se pare ca fiul acestora, Cain, l-a ucis pe fratele sau Abel, cuprins fiind de invidie si ura. Circumstantele sunt cele ce ne determina a incadra pe Cain in curentul cocalarian: reactia violenta si necontrolata a aparut in ciuda faptului ca starea de fapt nu implica nici o nedreptate la adresa lui si chiar daca ar fi existat, nu era logic sa-l transforme pe Abel in tinta frustrarilor sale. Principiul "sa moara si capra vecinului" materializat sau nu in astfel de violente este si acum un pilon de sustinere al culturii X.
Un alt exemplu pertinent ar fi Nero, imparatul-poet, mereu neinteles, intruchiparea ridicolului. Comportamentul sau pare a fi situat la granita dintre schizofrenie si starea de cocalitie, noi impartasind ideea conform careia acesta a dat un nou sens notiunii de cocalar, cocalarul incoronat. Un corespondent, la scara mai mica, ar fi, spre exemplu Gigi Becali, personaj colorat al scenei romanesti, un Mesia virtual al neamului, chinuit de pasiune si talent in toate.


Clasificare.

Aveti aici toate detaliile, cu mentiunea ca voi reveni asupra subiectului dupa sesiune.

Sa moara familia mea care nu ie d-acord cu mine!



sâmbătă, 9 mai 2009

to Bucuresti or not to Bucuresti?


CONS


Balauri intelectuali omniprezenti, care te fixeaza dupa ce constata ca nu te lasi purtat de ritmurile lui Sorinel Necunoscutu'.
Urmele nesimtirii pe toate bancile, trotuarele, zidurile, in toate mijloacele de transport in comun, institutiile publice...
Cosmarul calatorului ce se aventureaza la metrou la ora 5.
Ura care te copleseste la intalnirea "animalelor de cartier" care te surprind in gluma cu o minge de fotbal in freza.
Rosu inseamna ROSU, idiotilor!!!
Expresia uratului - varianta "sunt sclipitor, deci exist".
Sunetul claxoanelor te obliga sa-ti cumperi casti daca n-ai si sa ridici volumul la maxim cand le ai deja plasate aproape de creier.
Tineretul din ziua de azi, tz, tz, tz... ai vrea sa o trimiti pe mamaie la plimbare, dar de cele mai multe ori hotarasti sa iti folosesti energia in scopuri constructive.
Ia mana de pe mine! Acum!

PROS


Balconul in care am inghetat cu tine si ne-am batut cu zapada.
Universitatea Bucuresti.
Catia.
Usi deschise, oameni frumosi.
Realitate in culori.
Expirat.
Strada Marin Bonea si gramada de nisip pe care o atacam noaptea.
Transformare.
I believe in miracles!


Parca nimic nu moare aici. Bucurestiul mi se pare un oras obosit. Obosit de noi toti.

marți, 5 mai 2009

play pause stop quit... to self

Un amestec picant de senzatii si cuvinte te-au facut sa te descoperi alergand pe o pista... cateodata cu ei, cateodata cu toata lumea... de cele mai multe ori singura. E o competitie pe care trebuie sa o castigi si nu stii inca de ce crezi asta. De fapt, nici nu stii care sunt regulile jocului si nu-ti cunosti toti adversarii. Stiii doar ca totul a pornit de la scarile alea pe care nu mai stiai sa le urci si te-ai impiedicat si ti-au cazut toate replicile pe jos... s-au rostogolit si au fost calcate in picioare de calatori... si ai plans... si a fost frumos.

Nesiguranta poate fi un cadou primit de ne-ziua ta, ambalat frumos, asortat cu zambetul ala pe care il afisezi involuntar cand iti vine sa fugi. Dar nu o faci; si nu pentru ca esti masochist, ci pentru ca ai un magnet in stomac care te lipeste acolo unde-si gaseste el locul si nu te poti opune.
Nu poti sa te plangi, dar nici sa scoti fericirea de la naftalina. Ramai cu planurile in cap si cuvintele le scrii pe oglinda sperand sa aiba sens intre doua euri. Si astepti... uitandu-te la tine printre cuvinte. Te citesti printre randuri si vrei sa gandesti mai tarziu... si se face seara... si e liniste.

Nu e nimic trist in povestea asta. Vei purta mereu pe fata semi-zambetul pe care il vei fi castigat si mandria iti va umple golul din stomac. Sau nu.
Nu vei renunta la nimic din ceea ce iti imparte timpul in blocuri de emotii si vei sparge oglinda si vei imprastia cu ura cuvintele pe podea. Stop? Stop... si se va face noapte... si va fi alba.

Te gandesti daca e posibil sa fie numai o problema de control? Control de sine. Cand ai de discutat cu tine insuti si amani momentul, e posibil sa te pierzi in multime si sa te gaseasca cineva. Cineva care te poate plasa pe o pista. Si te trezesti alergand. Si esti confuz.

A little something to help you understand it's all about you...and still...it's not.


miercuri, 29 aprilie 2009

a friend in...vid


Astept de ceva timp sa fiu surprinsa. Nu stiu daca suna egoist sau pur si simplu stupid, dar as avea nevoie sa stiu ca macar unul din ai mei prieteni m-ar putea surprinde fara sa-mi faca rau.
Ceva simplu, dar socant... ceva DOAR PENTRU MINE. Si sa simt un milion de intepaturi si sa-mi stea gandurile in loc. Sa nu am timp sa ma gandesc daca ar trebui sa ma bucur sau sa ii trosnesc o veioza in cap.

Partea interesanta si frustranta oarecum e ca nu stiu ce vreau de fapt, dar stiu ca VREAU. Am restrans aria de cautare eliminand urmatoarele:
  • un fake jaf armat la 2 dimineata... nu de alta, dar prietenii mei nu au bani de taxi si metroul circula numai pana la 12;
  • o petrecere surpriza in mijlocul saptamanii - din banii de chirie pe mai;
  • un bilet la un oarecare concert la care m-as duce singura;
  • un get-together organizat de mine...cu 100% prezenta;
  • un cadou scump;
  • ciocolata;
  • si mai ales ETC.
Nici nu stii cand ajungem la pragul dintre prietenie si toleranta, dintre dependenta si obisnuinta... lupta si lene. "Lucrurile marunte conteaza" aud din ce in ce mai des. Da, conteaza asa cum aerul trebuie sa ajunga in plamanii fiecaruia dintre noi. Dar anuntati-ma si pe mine daca v-ar fi suficient aerul sa traiti FRUMOS si MULT.

Daca as vorbi, mi-ar tremura un pic vocea. Chiar nu vreau sa arunc primul pumn de pamant peste sicriul anilor trecuti.

Nimeni nu are nevoie de prieteni vidati si pusi pe raft.
So...forgive me for being me... so i can forgive you for being different.






despre mine

Fotografia mea
somewhere over the rainbow, Romania