a friend in...vid

Astept de ceva timp sa fiu surprinsa. Nu stiu daca suna egoist sau pur si simplu stupid, dar as avea nevoie sa stiu ca macar unul din ai mei prieteni m-ar putea surprinde fara sa-mi faca rau.
Ceva simplu, dar socant... ceva DOAR PENTRU MINE. Si sa simt un milion de intepaturi si sa-mi stea gandurile in loc. Sa nu am timp sa ma gandesc daca ar trebui sa ma bucur sau sa ii trosnesc o veioza in cap.

Partea interesanta si frustranta oarecum e ca nu stiu ce vreau de fapt, dar stiu ca VREAU. Am restrans aria de cautare eliminand urmatoarele:

• un fake jaf armat la 2 dimineata... nu de alta, dar prietenii mei nu au bani de taxi si metroul circula numai pana la 12;
• o petrecere surpriza in mijlocul saptamanii - din banii de chirie pe mai;
• un bilet la un oarecare concert la care m-as duce singura;
• un get-together organizat de mine...cu 100% prezenta;
• un cadou scump;
• ciocolata;
• si mai ales ETC.

Nici nu stii cand ajungem la pragul dintre prietenie si toleranta, dintre dependenta si obisnuinta... lupta si lene. "Lucrurile marunte conteaza" aud din ce in ce mai des. Da, conteaza asa cum aerul trebuie sa ajunga in plamanii fiecaruia dintre noi. Dar anuntati-ma si pe mine daca v-ar fi suficient aerul sa traiti FRUMOS si MULT.

Daca as vorbi, mi-ar tremura un pic vocea. Chiar nu vreau sa arunc primul pumn de pamant peste sicriul anilor trecuti.

Nimeni nu are nevoie de prieteni vidati si pusi pe raft.
So...forgive me for being me... so i can forgive you for being different.

ego

Si cum se face ca am stat de vorba cu mine si mi-am spus sa plec?

bucata de minte

Mi-e dor de tine cateodata. Asta nu inseamna nimic.
Parca uitasem ce voiam sa-ti spun si am tinut neaparat sa stii asta... adica sa nu stii nimic.

Tulburata fiind de sunetul ala murdar din spatele povestii, pot spune ca ignorandu-te, te fac sa dispari.

Si asa pot sa-mi cumpar PEACE OF MIND...

noise on hold

Oare e gresit daca imi doresc un job nesemnificativ? Un job care sa fie pur si simplu UN JOB - cateva ore in care sa fac ceva care sa nu merite sa fie mentionat in vreo conversatie. Un fel de: vand 5-6 ore din 24 cate am.

De fapt, vreau 2 joburi nesemnificative... sau trei...

Vreau sa nu simt ca am un job, vreau sa stau acasa daca asa vreau eu intr-o dimineata si jobul sa vina dupa mine si sa stau in fata calculatorului si sa click my way around. Vreau un sef care are nevoie de mine sa fac treaba mea neinsemnata, dar necesara... Si in timp ce lucrez, sa pot iesi pe balcon sa ma bata soarele in cap sa pot hrani pisica si sa ma simt libera si totusi ocupata.


Vreau sa-mi vand sufletul pentru a putea sa-l pastrez. Sa transform orele in idei si ideile in frumos si asta sa fie tot.

Ora 9:30...
Am aterizat intr-o cafenea undeva la Kogalniceanu. M-am scufundat in canapea; muzica mea, cafea cu lapte, zahar, o tigara...

Chiar daca ziua asta a inceput ca un cosmar ,ma simt foarte bine and i don't know what to make of it...

Sa nu dai cu vrabia din mana in gardul vecinului!

Categoria GUNOI - varianta romaneasca.

In caz de urgenta medicala, imi permiteti sa va spun pe cine sa NU chemati?
Ambulanta. Mai exact, sa nu tastati 112 decat daca aveti nevoie de cineva care sa va mangaie pisica si care sa spuna o gluma buna in timp ce voi delirati cu febra pe pat.

Experienta mea cu doamna paramedic Stoicescu Elena (medic specialist, adica... specialist in ce, inca incerc sa aflu) a fost una scurta si mult asteptata. De ce? Pentru ca:

• Am asteptat ambulanta aproximativ 2 ore - timp in care as fi putut sa mor de aproximativ 20,5 ori
• Cand "salvarea mea" a sosit, dupa BUNA ZIUA, a urmat intrebarea inteligenta (catre prietenele mele): Ce are? Pai, stimata paradoamna, ia pune tu mana pe ea un pic si vezi daca te arzi si poate atunci iti pica si tie fisa. Ma rog, cand a vazut ca nu puteam sa respir s-a enervat foarte... fluturand stetoscopul tipa: trage mult aer in piept!!!! Cucoana, nu te-a lovit un semn de intrebare in teasta cand ai vazut ca nu poate sa respire militareste?
  
• Punctul culminant a fost redactarea retetei - antibiotic injectabil. Buuun! Dupa cum profesionalismul si bunul simt pluteau in jurul doamnei paramedic (dar nu se atingeau de ea), solutia a fost urmatoarea: mi-a adunat prietenele in jurul patului in care fierbeam si mi-a desenat doua X-uri pe dos - indemnandu-le cu prietenie si umor sa-mi faca ele injectiile cu gentamicina.

Doamna Stoicescu, daca veti citi cumva aceste randuri, va rog sa nu va sfiiti sa intrati sub pamant de rusine; stiu ca dumneavoastra sunteti de fapt o artista, o neinteleasa... soarta v-a adus in acest loc blestemat, avand posibilitatea sa salvati vieti si sa fiti om. Imi pare sincer rau pentru ghinionul acesta. Cred ca se fac angajari la Rebu, bate si ti se va deschide! Mult, mult success!

Si cam atat de la noi din Bucuresti. Va recomand clinicile Medicover si daca se poate... alta tara, ORICE alta tara!


Cenusiu... de la ce?
Sa iti pastrezi calmul chiar si atunci cand iti simti capul intunecat si gandurile se confunda oarecum cu un tremur care iti calatoreste prin corp si te otraveste cu neputinta.

Subconstientul este un fel de tocilar care, frustrat fiind de faptul ca este invizibil, pune la punct un fel de plan de evacuare a tuturor umbrelor, tendintelor si rautatilor gandite pe jumatate si abandonate inainte de A FI. Toate resturile memoriei, toate ciornele comportamentale, toate ideile puzzle-uite cu grija, firimituri de rau si praf de ignoranta, cenusa dorintelor pe care le-ai ars pentru a nu fi aflate de nimeni si pentru a fi uitate de tine... TOATE ASTEA... risca sa iasa la lumina atunci cand furia iti inlocuieste sangele.

Fiecare dintre noi ar putea sa fie perfect daca tocilarul i-ar tine gunoiul in cap, si pentru ca nu o face, am putea toti sa fim nebuni. Nu?