De la o vreme imi aud pasii cand dorm. O bucla transparenta de vreme ma tine captiva intr-un univers pe care am ajuns sa-l iubesc. Locul meu e rece si stabil...nu trebuie sa spun nimic, nu trebuie sa raspund la nici o intrebare. Am dreptul sa urasc tot ce poate face balanta sa tremure si sunt revoltata cand nu ma lasi sa te urasc din tot sufletul. Nu vreau sa renunt la nimic din ceea ce am creat pentru mine. Niciodata! Imi este bine singura, vorbind cu voi...parca. Ma apropii atat cat sa nu uit de unde am venit, atat cat sa nu sarut un gand... cat sa nu imbratisez o piatra. Totul este limpede, am o explicatie pentru orice si nu ma intereseaza daca definitia existentei mele va va misca in vreun fel sau nu. Si poate sunt legata la ochi... dar care sunt sansele sa ma lovesc si sa cad daca nu e nimic in jurul meu?
De atatea ori s-a daramat tot... de atatea ori mi-am reconstruit inchipuirea. De fiecare data doare mai rau... Am crezut la un moment dat ca pot pastra focul intr-o incapere de gheata. Nu le pot avea pe amandoua in acelasi timp... decat pentru o perioada scurta de timp, in care oricum ma desfiinteaza panica.
Sunteti toti inchisi intr-o cutie pe care o deschid din cand in cand.
Imi pare ca m-ai dus de mana intr-un loc pe care nu-l cunosc si m-ai lasat acolo. Sa fie prima data cand imi scriu in palma ca nu mi-e frica? Nu stiu sa vad cu ochii deschisi si nici nu sunt sigura ca vreau. Si daca vreau... o sa pot? Si daca pot... la ce ma intorc? Sa renasc intr-o lume pe care am ales sa o parasesc? De ce acum?
Implinesc 23 de ore si mor la 23 de ani?
Bang Gang - There was a whisper
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu